iubirea e ca un geam de vagon cfr

m a atras acest text, de aceea imi cer scuze pentru pornire:

De când te-am cunoscut iubire
mi-e inima varză
o ronțăie o jivină
nu se va sătura
iar ochii tăi vor exploda de uimire
ca o mare albastră într-o zi cu taifun

în zadar vei potrivi
în locuri goale cuvinte frumoase
vor pluti ca nave-fantomă
tăcerea nu se umple numai cu vorbe
iar gândurile, ape leneșe, nu îngheață vreodată

e toamnă uscată ca buzele tale
ușor crăpate de vânt
dacă pleci se depun în urmă
pete ninsori arme flori

traversez deznădejdea
prin locuri marcate cu linii
cele de pe frunte nu se mai șterg
umblu asemenea unui copil ce se-ntoarce
împleticit de la școală

mi-e teamă de blândețea ta
când te ghemuiești în brațele mele ca sacii
iar eu mă caut mă caut străbat

aici iubirea e ca un geam de vagon cfr
în care se dă cu piatra

stiind ca nu i nevoie sa justific de ce am citit fara anumite pasaje (daca doriti, o voi face), in sensul ca puteti subintelege, tin totusi sa spun ca asocierea ferentari sedentari caricaturizeaza, in opinia mea, inutil. plasata la final efectul e si mai regretabil.

nu-i pază mai bună ca liniștea.

am uitat sa spun despre versul final si mi e ca nu se intelege. cred ca e un bun pentru un alt text. sau chiar si pentru acesta, dar nu plasat ca si concluzie, transforma tot intr un soi de demonstratie. or, miza este pe emotie, pe sentiment. altfel de ce acel iubita, apoi acel iubito, ma intreb.

Mada,multumesc pentru atentie si efort; linia poematica aleasa de tine este lizibila intr-adevar.Nu stiu ce sa fac, rima ferentari cu sedentari nu este rizibila pentru mine ci are un anumit parfum de margine de mahala necesar pentru ca prima strofa are o semnificatie personala si trebuie o teritorialitate semantica iar despre liniste -aici intelesul este consecvent agresiunii.Mai vad.

inedită comparația :"aici la mine-n ferentari iubirea e ca un geam de vagon cfr
în care dau cu piatra sedentari"
minunată găselniță (!!!)
"nu-i pază mai bună ca liniștea. "
un poem tandru care m-a umplut de căldură,
Diana Slavu

un poem in care ma regasesc ca cititor de noapte
de calator cu cfr-ul
si mai ales visator si doritor de liniste.

Slavu Diana, Anni-Lorei Mainka va multumesc mult pentru notarile voastre,
Stefan Ciobanu, esti un delicat sa apreciezi poemul asta dupa ce era ingropat deja de zeci de pagini de alte poezii,multumesc!

primele doua strofe sunt foarte reusite. par scrise dintr-o suflare. e o curgere foarte naturala si consecventa a unui tablou construit caramida cu caramida. mai departe poemul devine (pentru mine) putin mai personal. dar cred ca este justificat totusi, avand in vedere ca autorul intai incepe cu o viziune generala, care apoi devine mai concisa. pe scurt, mi-a placut.