VM
Vasile Mihai
Verificat@vasile-mihai-0006798
Bucuresti
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Multumesc pentru vizita si ma bucur mult ca ti-a placut. Ce sa ii faci? Asta e firea omului... sa isi piarda vremea acordand atentie unor lucruri care de fapt nu merita atentie, sa incerce sa ii cunoasca pe ceilalti inainte de a se cunoaste pe sine, sa lase clipa prezenta sa treaca netraita pentru ca ori traieste in amintiri, ori isi face planuri de viitor...
Te mai astept.
Cu prietenie,
Mihai
Te mai astept.
Cu prietenie,
Mihai
Pe textul:
„Excelența mea e mai mereu ocupată" de Vasile Mihai
0 suflu
ContextMăi poete, măi fârtate,
I-o zicală pe la noi:
Dacă bei, mi-ești ca un frate,
Dacă nu, îmi ești ca doi!
I-o zicală pe la noi:
Dacă bei, mi-ești ca un frate,
Dacă nu, îmi ești ca doi!
Pe textul:
„Poetul" de Ion Diviza
0 suflu
ContextDomnule Peia, surpriza placuta este de partea mea, sa primesc vizita si aprecierea dumneavoastra. Va citesc constant, desi nu prea las comentarii, din timiditate si consider ca semnul dumneavoastra aici este o onoare pentru mine. Va multumesc!
Cu stima,
Mihai
Cu stima,
Mihai
Pe textul:
„Excelența mea e mai mereu ocupată" de Vasile Mihai
0 suflu
ContextPoeții au o lume-aparte
Și au memoria cam scurtă,
Prin spate se urăsc de moarte:
În față doar se bat... pe burtă.
Și au memoria cam scurtă,
Prin spate se urăsc de moarte:
În față doar se bat... pe burtă.
Pe textul:
„Poetul" de Ion Diviza
0 suflu
ContextCare \"e\" stelele selectate? La stanga sau la dreapta de Caru\' Mare (Satu Mare/Baia Mare)?
Pe textul:
„Ultimul bal ... cu comentarii cu tot" de Laurențiu Orășanu
0 suflu
ContextSache, multumesc pentru vizita si pentru steluta. Sunt onorat ca ai trecut pe la mine si ca ti-a \"vorbit\" proza mea atat de frumos. Te mai astept.
Cu prietenie,
Mihai
PS: poate o veni si ziua cand o sa bem berea aia impreuna :).
Cu prietenie,
Mihai
PS: poate o veni si ziua cand o sa bem berea aia impreuna :).
Pe textul:
„Contratimp pe timp (I)" de Vasile Mihai
0 suflu
Context...in stransa cooperare cu posesorul paginii (si al sticlei), Ghiocel:
E stiut si n-am vreo vina,
Genule, ma pasuieste!
Stelele dau doar lumina,
Doar Freelancer... te cinsteste.
Plecaciuni, boieri dumneavoastra! :)
E stiut si n-am vreo vina,
Genule, ma pasuieste!
Stelele dau doar lumina,
Doar Freelancer... te cinsteste.
Plecaciuni, boieri dumneavoastra! :)
Pe textul:
„Ultimul bal ... cu comentarii cu tot" de Laurențiu Orășanu
0 suflu
ContextNeamule, ma adunai de prin santuri si ma trezii la realitate! Stelele alea de dupa nr. 4 se socotesc la \"Ultimu\' hal\"? Pai cand mai pot io sa-mi dau singur steluta asa free? Lansara multi idei numa bune sa ma acopere icisa, in commuri, mersi fratilor :). Ma ardeau destele inca de la primu\' comm la mine insumi, sa apas plus, sa nu? :)).
Ghio, steluta... pentru propunerea ta altruista, de a instela lancierul care facu si el ce putu, si... mai ales pentru super rasul zilei de azi, care fu pentru mine o intoarcere de neuitat... si iaca, risc acu\' si eu un mare minus zece (nivel) si spui ca atat poezia (atent creionata si plina de sensuri, totusi), cat si comm-urile \"legenda\" (doamneeeeee, era sa musc din momeala aia de text, ai surprins tare bine pe cei autori-actori-laure(a)nti) sunt de valoare si iaca, nu ma lepad de ele nici in vis la noapte. :)
Multumesc pe asta cale si tuturor celor care au comentat de m-au facut sa repet una bucata ruptura muschi (400 EUR la cursu\' zilei, va socotiti voi), una bucata preinfarct (immmm, al doilea din cariera, \'ai sa fiu indulgent si sa il las la 300 EUR, da\' cu tot cu double EKG, asa, ca hatar), plus cate doua bucati spasme musculare de cap de obraz furajat o data la 10 minute :). Ma mai gandesc daca gratis.
Deci, dragilor, cu tot cu Ghio, imi datorati asa:
- 700 de EUR (erate umoristice reusite, cu alegere: epigrame unice romanesti) sau
- inca un an-doi-trei de tuica de prune sau, dupa tipic de...
Poezie de cinci stele
Mai scorni Ghio saracu\',
Eu raman cu ale mele
Cu tuica... sau cu coniacu\'!
Multumesc, Laurentiu, in primul rand tie, pentru ziua de azi :).
Mihai
Ghio, steluta... pentru propunerea ta altruista, de a instela lancierul care facu si el ce putu, si... mai ales pentru super rasul zilei de azi, care fu pentru mine o intoarcere de neuitat... si iaca, risc acu\' si eu un mare minus zece (nivel) si spui ca atat poezia (atent creionata si plina de sensuri, totusi), cat si comm-urile \"legenda\" (doamneeeeee, era sa musc din momeala aia de text, ai surprins tare bine pe cei autori-actori-laure(a)nti) sunt de valoare si iaca, nu ma lepad de ele nici in vis la noapte. :)
Multumesc pe asta cale si tuturor celor care au comentat de m-au facut sa repet una bucata ruptura muschi (400 EUR la cursu\' zilei, va socotiti voi), una bucata preinfarct (immmm, al doilea din cariera, \'ai sa fiu indulgent si sa il las la 300 EUR, da\' cu tot cu double EKG, asa, ca hatar), plus cate doua bucati spasme musculare de cap de obraz furajat o data la 10 minute :). Ma mai gandesc daca gratis.
Deci, dragilor, cu tot cu Ghio, imi datorati asa:
- 700 de EUR (erate umoristice reusite, cu alegere: epigrame unice romanesti) sau
- inca un an-doi-trei de tuica de prune sau, dupa tipic de...
Poezie de cinci stele
Mai scorni Ghio saracu\',
Eu raman cu ale mele
Cu tuica... sau cu coniacu\'!
Multumesc, Laurentiu, in primul rand tie, pentru ziua de azi :).
Mihai
Pe textul:
„Ultimul bal ... cu comentarii cu tot" de Laurențiu Orășanu
0 suflu
ContextPentru a nu se confunda, io-s doar una bucata lancier prapadit, da\' liber :). Coane Daniele, nu ma boieri, hauleu, ca io-s Vasalie di la coada vacii, nu Ba(s)zil de (la) oras(ean).
Pe textul:
„Ultimul bal ... cu comentarii cu tot" de Laurențiu Orășanu
0 suflu
ContextVai, maestre Ghiocel, ce onoare pe capul meu! Nici nu mai pot vorbi de emotie! Multam de apreciere, cu tot cu tuica de pruna. :) Au inceput deja sa imi piuie toate aparatele de monitorizare!
\"Un cer de stele dedesubt,
Deasupra cer de stele\",
Iar eu, intimidat de tot,
Dădui cu capu-n ele.
Tot cu zambet, din ce in ce mai larg (de ras, nu mai pot, ca ma doare inca burta).
\"Un cer de stele dedesubt,
Deasupra cer de stele\",
Iar eu, intimidat de tot,
Dădui cu capu-n ele.
Tot cu zambet, din ce in ce mai larg (de ras, nu mai pot, ca ma doare inca burta).
Pe textul:
„Ultimul bal ... cu comentarii cu tot" de Laurențiu Orășanu
0 suflu
ContextUltimul hal
Agonică, vorba se-aruncă acum,
O mâță uitându-se în calendar
Și doar poeziștii mai umblă pe drum
S-atârne lui Ghio o stea lampadar.
Se ține-agonia de burtă, înot
Prin hohot și comm-uri picate în șanț,
Podarul își uită de apă și pod,
Și nimeni nu-și ține umorul în lanț.
Și toți editorii s-au strâns într-un prun
De-acolo aruncă cu țuică și ger,
Vorbesc steluțarii de după gorun:
Nivelu-mi ajunse un zero stingher.
Bărbații-mbrăcați într-un vers pe un rând
Și fete timide, pe față cu voal,
Se miră pe margini, cu nasu-n pământ:
Văleu, Agonia e-n ultimul hal!
Cu zambet,
Mihai
Agonică, vorba se-aruncă acum,
O mâță uitându-se în calendar
Și doar poeziștii mai umblă pe drum
S-atârne lui Ghio o stea lampadar.
Se ține-agonia de burtă, înot
Prin hohot și comm-uri picate în șanț,
Podarul își uită de apă și pod,
Și nimeni nu-și ține umorul în lanț.
Și toți editorii s-au strâns într-un prun
De-acolo aruncă cu țuică și ger,
Vorbesc steluțarii de după gorun:
Nivelu-mi ajunse un zero stingher.
Bărbații-mbrăcați într-un vers pe un rând
Și fete timide, pe față cu voal,
Se miră pe margini, cu nasu-n pământ:
Văleu, Agonia e-n ultimul hal!
Cu zambet,
Mihai
Pe textul:
„Ultimul bal ... cu comentarii cu tot" de Laurențiu Orășanu
0 suflu
ContextCe legatura are pastilili cu dioptriili?
Cat despre silueta... ca tot sunt printr-un cerc medical acum... pun io una bucata vorba buna la un nutritionist.
Cat despre silueta... ca tot sunt printr-un cerc medical acum... pun io una bucata vorba buna la un nutritionist.
Pe textul:
„Ultimul bal ... cu comentarii cu tot" de Laurențiu Orășanu
0 suflu
Context...vorba lu\' Teodoriu, pardon, Teodoreanu...
Iaca sa-ndurara astia de mine de-mi lasara computeru\' de analize si tomografii la indemana de la terapie intensiva si venii sa-mi mai rup un muschi.
Ce-avuserati, vere, cu nivelu\' lu\' Dana Stanescu? Vorb-aluia, pe mine m-ai omorat, da\' cu calu\' ce-ai avut? Lanseaza si ea un atac la persoana cum se cade si voi sarirati la beregata ei... Protestez! Io zac sa-i dati 100 de matanii si sapche zile di post...
Iaca sa-ndurara astia de mine de-mi lasara computeru\' de analize si tomografii la indemana de la terapie intensiva si venii sa-mi mai rup un muschi.
Ce-avuserati, vere, cu nivelu\' lu\' Dana Stanescu? Vorb-aluia, pe mine m-ai omorat, da\' cu calu\' ce-ai avut? Lanseaza si ea un atac la persoana cum se cade si voi sarirati la beregata ei... Protestez! Io zac sa-i dati 100 de matanii si sapche zile di post...
Pe textul:
„Ultimul bal ... cu comentarii cu tot" de Laurențiu Orășanu
0 suflu
Context...un muschi al burtii de ras, fratilor si surorilor! Cred ca va trimit factura de spitalizare!
Foaie verde foi de fag,
Auzit-ati voi d-un tag?
Si mai verde foi de-alun,
Ghiocele, jos din prun!
PS: scuze, comentat inainte de a veni salvarea, n-am timp sa il astept pe Ghiocel sa raspundaaaaaaa.
Foaie verde foi de fag,
Auzit-ati voi d-un tag?
Si mai verde foi de-alun,
Ghiocele, jos din prun!
PS: scuze, comentat inainte de a veni salvarea, n-am timp sa il astept pe Ghiocel sa raspundaaaaaaa.
Pe textul:
„Ultimul bal ... cu comentarii cu tot" de Laurențiu Orășanu
0 suflu
ContextLory, te urmaresc de ceva vreme, recunosc, nu cat as fi vrut, din cauza timpului si a... valurilor, dar cred ca asta e primul semn pe care ti-l las. Intalnesc aici, in versurile tale, pe o cunostinta de-a mea mai veche, un baiat care obisnuia sa scrie la 16-19 ani numai in stil clasic si ceva proza pe langa, cu accente umoristice :). Mi-e drag ca mi-ai adus aminte de el, aproape ca il uitasem.
Dar nu neaparat asta am vrut sa iti spun, ci faptul ca aici, in poezia asta, se observa o mai buna stapanire a ritmului si a rimei, fara scapari, desi rimele raman inca usor \"facile\", pe aceeasi parte de vorbire (asta mi s-a spus si mie destul de des si stiu cat e de greu, totusi, sa te exprimi din prima intr-un mod elaborat fara sa divortezi de sentimentele versurilor care se zbat in tine si erup spontan, asa cum s-au nascut, pe hartie). Ce m-au invatat si pe mine altii... exemple de rima \"buna\": \"fiarba - iarba\", \"precise-caise\" (da, strofa asta e preferata mea, recunosc).
Ritmul se pastreaza pe tot parcursul poeziei (picior metric de trei silabe, cu accentul pe a doua - amfibrahic parca), iar masura versurilor de 12 silabe are doua ruperi mici de 11 (terminatie iambica; ofera in plus un ritm ascendent, mai ales pe final) care fac bine poeziei, oferindu-i un moment de respiratie.
Am mai observat si faptul ca metaforele incep sa iti prinda forta, sa capete acea personalitate originala pe care cred ca ar trebui cu totii sa o avem in vedere. Intr-un cuvant, mi-a placut si sunt bucuros sa constat la tine un astfel de pas inainte.
Cu drag,
Mihai
Dar nu neaparat asta am vrut sa iti spun, ci faptul ca aici, in poezia asta, se observa o mai buna stapanire a ritmului si a rimei, fara scapari, desi rimele raman inca usor \"facile\", pe aceeasi parte de vorbire (asta mi s-a spus si mie destul de des si stiu cat e de greu, totusi, sa te exprimi din prima intr-un mod elaborat fara sa divortezi de sentimentele versurilor care se zbat in tine si erup spontan, asa cum s-au nascut, pe hartie). Ce m-au invatat si pe mine altii... exemple de rima \"buna\": \"fiarba - iarba\", \"precise-caise\" (da, strofa asta e preferata mea, recunosc).
Ritmul se pastreaza pe tot parcursul poeziei (picior metric de trei silabe, cu accentul pe a doua - amfibrahic parca), iar masura versurilor de 12 silabe are doua ruperi mici de 11 (terminatie iambica; ofera in plus un ritm ascendent, mai ales pe final) care fac bine poeziei, oferindu-i un moment de respiratie.
Am mai observat si faptul ca metaforele incep sa iti prinda forta, sa capete acea personalitate originala pe care cred ca ar trebui cu totii sa o avem in vedere. Intr-un cuvant, mi-a placut si sunt bucuros sa constat la tine un astfel de pas inainte.
Cu drag,
Mihai
Pe textul:
„În alb" de Lory Cristea
0 suflu
ContextDomnule Pusca, sau Ioan, sai Gabi, sau pur si simplu Lupisor... M-ai incantat cu versurile astea. E cumva de parca as fi ascultat o melodie formata din mai multe melodii, cumva o imbinare atat de armonioasa intre sensibilitate, folclor de buna calitate - acea esenta a sufletului deplin de roman, care se pastreaza in flacoane mici si ermetic inchise, si nicicum denaturarea superficiala din zilele noastre, si impletirea subtila dintre sufletul barbatului indragostit si al copilului care traieste inca in el (Cosanzeana, Voinicelul)...
De fapt aici trebuie sa fac o parafraza, ca pe urma poate imi aluneca sensul printre degete... sau poate nu mai stiu sa mai aduc vorba, ca mi se intampla si de astea. \"Eu sunt amantul vagabond mereu\" - aici parca vorbeste barbatul acela, stii tu, cum suntem noi uneori, gata sa ne ascundem profunzimile in spatele unei false/inselatoare oglinzi, de \"superficialitate\", poate si de \"baieti de viata\"... nu stiu daca asta e sensul dorit de tine, dar tot ceea ce urmeaza infirma \"vagabondajul\" barbatului \"cool\" si superificialitatea lui... Si cred ca totusi pe undeva la contrastul asta te-ai gandit. De fapt suntem in suflet copiii aceia rupti din sensibilitatea unor intregi generatii de iubire, ca altfel nu ne-am fi nascut. Si nu ne-am da si sufletul sa ii pictam celei dragi inima noastra si sa o aducem cu noi la vatra, \"in satul nostru\", daca nu am simti asta. Adica sa impartim cu ea ce avem mai drag. Si sa fim feti-frumosi si ele cosanzene si noi eroii lor si ele ratiunea noastra de a lupta. In poveste iubirea e deplina. Si cred ca tu asta ai zugravit aici. Granita asta dintre barbat si copil... cu sinceritatea copilului parca intr-un fel preluand fraiele... m-a facut sa tresar. In modul bun. Cu tot cu rotunjirea de la final pe care eu o gasesc inspirata.
Cat despre stil... Ai dese ruperi de ritm pentru a crea un alt ritm. Am citit la pranz si am mai citit o data seara, cu voce tare. Era sa ma pacalesti si sa o iau drept stangacie. Versuri de lungimi inegale, accent cazut mereu altfel... Dar se vede pe undeva ca macar o parte din astea - cred cea mai mare parte - le-ai fracut intrucatva intentionat, pentru ca exista armonie. E ca un fel de concert din mai multe parti care impreuna suna bine. De aceea, las aici un semn ca imi place si ca poezia aceasta o iau cu mine. Pot?
Nu ma mai lungesc desi as mai avea multe de spus... Doar semnez...
cu prietenie,
Mihai
De fapt aici trebuie sa fac o parafraza, ca pe urma poate imi aluneca sensul printre degete... sau poate nu mai stiu sa mai aduc vorba, ca mi se intampla si de astea. \"Eu sunt amantul vagabond mereu\" - aici parca vorbeste barbatul acela, stii tu, cum suntem noi uneori, gata sa ne ascundem profunzimile in spatele unei false/inselatoare oglinzi, de \"superficialitate\", poate si de \"baieti de viata\"... nu stiu daca asta e sensul dorit de tine, dar tot ceea ce urmeaza infirma \"vagabondajul\" barbatului \"cool\" si superificialitatea lui... Si cred ca totusi pe undeva la contrastul asta te-ai gandit. De fapt suntem in suflet copiii aceia rupti din sensibilitatea unor intregi generatii de iubire, ca altfel nu ne-am fi nascut. Si nu ne-am da si sufletul sa ii pictam celei dragi inima noastra si sa o aducem cu noi la vatra, \"in satul nostru\", daca nu am simti asta. Adica sa impartim cu ea ce avem mai drag. Si sa fim feti-frumosi si ele cosanzene si noi eroii lor si ele ratiunea noastra de a lupta. In poveste iubirea e deplina. Si cred ca tu asta ai zugravit aici. Granita asta dintre barbat si copil... cu sinceritatea copilului parca intr-un fel preluand fraiele... m-a facut sa tresar. In modul bun. Cu tot cu rotunjirea de la final pe care eu o gasesc inspirata.
Cat despre stil... Ai dese ruperi de ritm pentru a crea un alt ritm. Am citit la pranz si am mai citit o data seara, cu voce tare. Era sa ma pacalesti si sa o iau drept stangacie. Versuri de lungimi inegale, accent cazut mereu altfel... Dar se vede pe undeva ca macar o parte din astea - cred cea mai mare parte - le-ai fracut intrucatva intentionat, pentru ca exista armonie. E ca un fel de concert din mai multe parti care impreuna suna bine. De aceea, las aici un semn ca imi place si ca poezia aceasta o iau cu mine. Pot?
Nu ma mai lungesc desi as mai avea multe de spus... Doar semnez...
cu prietenie,
Mihai
Pe textul:
„Eu sunt amantul vagabond" de Pușcă Ioan Gabriel
0 suflu
ContextPoate o fi asa cum spui... Nu stiu daca m-am schimbat chiar in sensul pe care il subliniezi tu. A fost o vreme, intr-adevar, in care vroiam sa scriu la moda, pentru a fi mai popular, dar vremea aceea s-a dus si acum imi vad de gandurile mele, fara sa caut nimic, fara sa fortez. Poate pur si simplu m-am schimbat eu in rau, multe s-au intamplat in ultima vreme, dar te asigur ca sinceritatea in ceea ce priveste sentimentele reflectate in ceea ce scriu mi-a ramas. Si sensibilitatea la fel, dar asta e o opinie probabil subiectiva vis a vis de propria mea persoana. :) Nu stiu ce sa spun... dintotdeauna am fost un om care scrie mai complicat decat ar trebui, am fost atentionat in legatura cu asta nu numai in ultima perioada. Imi pare rau ca nu iti mai place... Poate ca e un tribut pe care trebuie sa il platesc cautarilor din mine, luptei pentru un stil propriu, etapelor \"evolutiei\" (??) scrisului meu. Si eu observ uneori ca sunt previzibil, dar nu e usor sa depasesc anumite faze (sinceritatea aia de care vorbeam, bat-o vina, cu toata spontaneitatea ei daunatoare) cat despre albastru... Uf, cred ca am luat-o pe urma unor pictori care aveau perioade... si perioade. Imi trece mie, probabil. Sau poate trec la alta culoare.
Oricum, mai e de lucru mult, din toate punctele de vedere. Daca mai ai placerea sa mai treci, am sa te rog, din pura curiozitate, sa imi spui cam care a fost perioada aceea cand ti-a placut cum scriu. Mi-ar folosi foarte mult la o eventuala autoanaliza pe care, candva, trebuie sa o fac.
Multumesc mult pentru observatii si te mai astept.
Cu prietenie,
Mihai
Oricum, mai e de lucru mult, din toate punctele de vedere. Daca mai ai placerea sa mai treci, am sa te rog, din pura curiozitate, sa imi spui cam care a fost perioada aceea cand ti-a placut cum scriu. Mi-ar folosi foarte mult la o eventuala autoanaliza pe care, candva, trebuie sa o fac.
Multumesc mult pentru observatii si te mai astept.
Cu prietenie,
Mihai
Pe textul:
„Superoferta" de Vasile Mihai
0 suflu
ContextCate ravagii pot face ploile in noi si printre noi? Cate lacrimi vor mai curge dupa lacrimile cerului? Si cat intuneric va mai fi pana se va face din nou lumina? Senzatia de naruire, de scurgere... o simti chiar daca esti departe - fizic - de tot ceea ce se intampla. Si intr-un fel... parca ploua direct in inima ta. S-au strans cam multe ape de la o vreme... stii tu...
Cu drag,
Mihai
Cu drag,
Mihai
Pe textul:
„De-a potopul" de Vasile Mihai
0 suflu
ContextMultumesc mult pentru vizita si apreciere si te mai astept cu drag oricand vei dori sa te intorci in paginile mele.
Voievodul universului, voievodul nomazilor din noi, jumatate alb, jumatate negru... Noi insine - un univers rescris la scara infinitezimala... Multe sensuri, multe intrebari... cate raspunsuri oare?
Cu drag,
Mihai
Voievodul universului, voievodul nomazilor din noi, jumatate alb, jumatate negru... Noi insine - un univers rescris la scara infinitezimala... Multe sensuri, multe intrebari... cate raspunsuri oare?
Cu drag,
Mihai
Pe textul:
„Superoferta" de Vasile Mihai
0 suflu
ContextDora, Carmen, Adrian, Diana, vă mulțumesc pentru vizita și mă bucur că sunteți aici pentru... a ma scoate din anumite stări de lipsă de încredere în mine.
Dora, ai sesizat bine atât contrastul dintre strofe, cât și sugestia de continuare a finalului... o continuare în altă noapte, în altă poezie, în alt timp... pau poate chiar într-o după amiază de sâmbătă. Îți mulțumesc pentru că ai revenit.
Carmen, ai dreptate, este o proză ascunsă acolo și care vrea să evadeze. Poate astăzi... sau poate mâine va avea suficientă forță să își deschidă larg aripile și să își ia zborul. Îți mulțumesc că îmi amintești de vechea mea haină care, poate, mă prinde mai bine decât cea nouă. Și îți mai mulțumesc că mă citești.
Adrian, unii spun că somnul seamănă cu moartea, sau că moartea seamănă cu somnul. Unde sunt oamenii? Poate că noaptea, mai ales într-o astfel de noapte neclintită, ei dispar, rătăciți fiecare în propriile sale vise, poate că trec dincolo, în lumea aceea pe care o visează și care îi visează la rândul ei peste zi. Mulțumesc.
Diana, eu am fost întotdeauna vorbă lungă. Probabil texte întregi de ale mele pot fi comprimate într-un singur vers sau în câteva vorbe. Unii spun că sunt redundant, că dau prea multe detalii... dar uneori nu mă pot împiedica să desenez fiecare detaliu, fiecare filigran al imaginilor din fața ochilor mei sau din imaginația mea. Că o fi rău... că o fi bine... asta nu mai știu. :) Cât despre titlu... cred că iar am făcut-o :)). Sunt tare curios când o să vină clipa aia când nu va fi nevoie să schimb sau să modific un titlu... Cred că ar fi mai sigur să îmi numerotez pur și simplu textele, că așa scap de o complicație. N-am știut niciodată să dau titluri și nici nu cred că o să învăț prea curând. Ai dreptate, se pronunță cam greu. Punem pe listă și textul ăsta pentru schimbare :)). Îți mulțumesc pentru sugestii și te mai aștept.
Cu drag, tuturor,
Mihai
Dora, ai sesizat bine atât contrastul dintre strofe, cât și sugestia de continuare a finalului... o continuare în altă noapte, în altă poezie, în alt timp... pau poate chiar într-o după amiază de sâmbătă. Îți mulțumesc pentru că ai revenit.
Carmen, ai dreptate, este o proză ascunsă acolo și care vrea să evadeze. Poate astăzi... sau poate mâine va avea suficientă forță să își deschidă larg aripile și să își ia zborul. Îți mulțumesc că îmi amintești de vechea mea haină care, poate, mă prinde mai bine decât cea nouă. Și îți mai mulțumesc că mă citești.
Adrian, unii spun că somnul seamănă cu moartea, sau că moartea seamănă cu somnul. Unde sunt oamenii? Poate că noaptea, mai ales într-o astfel de noapte neclintită, ei dispar, rătăciți fiecare în propriile sale vise, poate că trec dincolo, în lumea aceea pe care o visează și care îi visează la rândul ei peste zi. Mulțumesc.
Diana, eu am fost întotdeauna vorbă lungă. Probabil texte întregi de ale mele pot fi comprimate într-un singur vers sau în câteva vorbe. Unii spun că sunt redundant, că dau prea multe detalii... dar uneori nu mă pot împiedica să desenez fiecare detaliu, fiecare filigran al imaginilor din fața ochilor mei sau din imaginația mea. Că o fi rău... că o fi bine... asta nu mai știu. :) Cât despre titlu... cred că iar am făcut-o :)). Sunt tare curios când o să vină clipa aia când nu va fi nevoie să schimb sau să modific un titlu... Cred că ar fi mai sigur să îmi numerotez pur și simplu textele, că așa scap de o complicație. N-am știut niciodată să dau titluri și nici nu cred că o să învăț prea curând. Ai dreptate, se pronunță cam greu. Punem pe listă și textul ăsta pentru schimbare :)). Îți mulțumesc pentru sugestii și te mai aștept.
Cu drag, tuturor,
Mihai
Pe textul:
„All\'s well" de Vasile Mihai
0 suflu
Context