Vasile Mihai

Domnule Diaconescu, va doresc din toata inima numai bine, sanatate, bucurii, inspiratie si satisfactii pe masura talentului dumneavoastra de a bucura inimile copiilor si deopotriva adultilor care va citesc!

De asemenea, in sfanta zi a Sfintei Marii, iti urez si tie, Maria draga, sanatate, putere si tot binele de pe lume, ca mare suflet mai ai!

La multi ani, dragii mei!

Din suflet,
Mihai

Ma bucur sa te cunosc :). Si ma mai bucur ca pe undeva am reusit sa te invit, prin cuvintele mele, intr-o lume interioara pe care nu o credeam atat de expresiva. Iti multumesc pentru vizita.

Cu drag,
Mihai

Unul dintre primii oameni cu care am interactionat pe Agonia cand am intrat pentru prima data a fost Genu :). El si cu Calimero m-au facut pentru prima data sa imi pun mintea la contributie in ceea ce priveste epigramele si m-au facut sa ma simt intr-un fel parte a acestei comunitati... Inainte de comentarii sau altceva :). La multi ani, Genu, iti doresc sanatate, bucurie si inspiratie!

Ursitoarea, ranchiunoasa
Ca n-a fost poftita-acasa
Ti-a menit, fara regret,
Sa ajungi candva… poet.

Insa, incapatanat,
Gen(i)ule, nu te-ai lasat !
Sa nu fie nimeni trist…
Te-ai facut… epigramist.

Mariei si tuturor celor care au participat la acest efort colectiv... felicitari si multumiri!

Cu drag,
Mihai

Multumesc pentru vizita si ma bucur mult ca ti-a placut. Ce sa ii faci? Asta e firea omului... sa isi piarda vremea acordand atentie unor lucruri care de fapt nu merita atentie, sa incerce sa ii cunoasca pe ceilalti inainte de a se cunoaste pe sine, sa lase clipa prezenta sa treaca netraita pentru ca ori traieste in amintiri, ori isi face planuri de viitor...

Te mai astept.

Cu prietenie,
Mihai

Măi poete, măi fârtate,
I-o zicală pe la noi:
Dacă bei, mi-ești ca un frate,
Dacă nu, îmi ești ca doi!

Domnule Peia, surpriza placuta este de partea mea, sa primesc vizita si aprecierea dumneavoastra. Va citesc constant, desi nu prea las comentarii, din timiditate si consider ca semnul dumneavoastra aici este o onoare pentru mine. Va multumesc!

Cu stima,
Mihai

Poeții au o lume-aparte
Și au memoria cam scurtă,
Prin spate se urăsc de moarte:
În față doar se bat... pe burtă.

Care \"e\" stelele selectate? La stanga sau la dreapta de Caru\' Mare (Satu Mare/Baia Mare)?

Sache, multumesc pentru vizita si pentru steluta. Sunt onorat ca ai trecut pe la mine si ca ti-a \"vorbit\" proza mea atat de frumos. Te mai astept.

Cu prietenie,
Mihai

PS: poate o veni si ziua cand o sa bem berea aia impreuna :).

...in stransa cooperare cu posesorul paginii (si al sticlei), Ghiocel:


E stiut si n-am vreo vina,
Genule, ma pasuieste!
Stelele dau doar lumina,
Doar Freelancer... te cinsteste.

Plecaciuni, boieri dumneavoastra! :)

Neamule, ma adunai de prin santuri si ma trezii la realitate! Stelele alea de dupa nr. 4 se socotesc la \"Ultimu\' hal\"? Pai cand mai pot io sa-mi dau singur steluta asa free? Lansara multi idei numa bune sa ma acopere icisa, in commuri, mersi fratilor :). Ma ardeau destele inca de la primu\' comm la mine insumi, sa apas plus, sa nu? :)).

Ghio, steluta... pentru propunerea ta altruista, de a instela lancierul care facu si el ce putu, si... mai ales pentru super rasul zilei de azi, care fu pentru mine o intoarcere de neuitat... si iaca, risc acu\' si eu un mare minus zece (nivel) si spui ca atat poezia (atent creionata si plina de sensuri, totusi), cat si comm-urile \"legenda\" (doamneeeeee, era sa musc din momeala aia de text, ai surprins tare bine pe cei autori-actori-laure(a)nti) sunt de valoare si iaca, nu ma lepad de ele nici in vis la noapte. :)

Multumesc pe asta cale si tuturor celor care au comentat de m-au facut sa repet una bucata ruptura muschi (400 EUR la cursu\' zilei, va socotiti voi), una bucata preinfarct (immmm, al doilea din cariera, \'ai sa fiu indulgent si sa il las la 300 EUR, da\' cu tot cu double EKG, asa, ca hatar), plus cate doua bucati spasme musculare de cap de obraz furajat o data la 10 minute :). Ma mai gandesc daca gratis.

Deci, dragilor, cu tot cu Ghio, imi datorati asa:
- 700 de EUR (erate umoristice reusite, cu alegere: epigrame unice romanesti) sau
- inca un an-doi-trei de tuica de prune sau, dupa tipic de...

Poezie de cinci stele
Mai scorni Ghio saracu\',
Eu raman cu ale mele
Cu tuica... sau cu coniacu\'!

Multumesc, Laurentiu, in primul rand tie, pentru ziua de azi :).

Mihai

Pentru a nu se confunda, io-s doar una bucata lancier prapadit, da\' liber :). Coane Daniele, nu ma boieri, hauleu, ca io-s Vasalie di la coada vacii, nu Ba(s)zil de (la) oras(ean).

Vai, maestre Ghiocel, ce onoare pe capul meu! Nici nu mai pot vorbi de emotie! Multam de apreciere, cu tot cu tuica de pruna. :) Au inceput deja sa imi piuie toate aparatele de monitorizare!

\"Un cer de stele dedesubt,
Deasupra cer de stele\",
Iar eu, intimidat de tot,
Dădui cu capu-n ele.

Tot cu zambet, din ce in ce mai larg (de ras, nu mai pot, ca ma doare inca burta).

Ultimul hal

Agonică, vorba se-aruncă acum,
O mâță uitându-se în calendar
Și doar poeziștii mai umblă pe drum
S-atârne lui Ghio o stea lampadar.

Se ține-agonia de burtă, înot
Prin hohot și comm-uri picate în șanț,
Podarul își uită de apă și pod,
Și nimeni nu-și ține umorul în lanț.

Și toți editorii s-au strâns într-un prun
De-acolo aruncă cu țuică și ger,
Vorbesc steluțarii de după gorun:
Nivelu-mi ajunse un zero stingher.

Bărbații-mbrăcați într-un vers pe un rând
Și fete timide, pe față cu voal,
Se miră pe margini, cu nasu-n pământ:
Văleu, Agonia e-n ultimul hal!

Cu zambet,
Mihai

Ce legatura are pastilili cu dioptriili?

Cat despre silueta... ca tot sunt printr-un cerc medical acum... pun io una bucata vorba buna la un nutritionist.

...vorba lu\' Teodoriu, pardon, Teodoreanu...

Iaca sa-ndurara astia de mine de-mi lasara computeru\' de analize si tomografii la indemana de la terapie intensiva si venii sa-mi mai rup un muschi.

Ce-avuserati, vere, cu nivelu\' lu\' Dana Stanescu? Vorb-aluia, pe mine m-ai omorat, da\' cu calu\' ce-ai avut? Lanseaza si ea un atac la persoana cum se cade si voi sarirati la beregata ei... Protestez! Io zac sa-i dati 100 de matanii si sapche zile di post...

...un muschi al burtii de ras, fratilor si surorilor! Cred ca va trimit factura de spitalizare!

Foaie verde foi de fag,
Auzit-ati voi d-un tag?
Si mai verde foi de-alun,
Ghiocele, jos din prun!

PS: scuze, comentat inainte de a veni salvarea, n-am timp sa il astept pe Ghiocel sa raspundaaaaaaa.

Lory, te urmaresc de ceva vreme, recunosc, nu cat as fi vrut, din cauza timpului si a... valurilor, dar cred ca asta e primul semn pe care ti-l las. Intalnesc aici, in versurile tale, pe o cunostinta de-a mea mai veche, un baiat care obisnuia sa scrie la 16-19 ani numai in stil clasic si ceva proza pe langa, cu accente umoristice :). Mi-e drag ca mi-ai adus aminte de el, aproape ca il uitasem.

Dar nu neaparat asta am vrut sa iti spun, ci faptul ca aici, in poezia asta, se observa o mai buna stapanire a ritmului si a rimei, fara scapari, desi rimele raman inca usor \"facile\", pe aceeasi parte de vorbire (asta mi s-a spus si mie destul de des si stiu cat e de greu, totusi, sa te exprimi din prima intr-un mod elaborat fara sa divortezi de sentimentele versurilor care se zbat in tine si erup spontan, asa cum s-au nascut, pe hartie). Ce m-au invatat si pe mine altii... exemple de rima \"buna\": \"fiarba - iarba\", \"precise-caise\" (da, strofa asta e preferata mea, recunosc).

Ritmul se pastreaza pe tot parcursul poeziei (picior metric de trei silabe, cu accentul pe a doua - amfibrahic parca), iar masura versurilor de 12 silabe are doua ruperi mici de 11 (terminatie iambica; ofera in plus un ritm ascendent, mai ales pe final) care fac bine poeziei, oferindu-i un moment de respiratie.

Am mai observat si faptul ca metaforele incep sa iti prinda forta, sa capete acea personalitate originala pe care cred ca ar trebui cu totii sa o avem in vedere. Intr-un cuvant, mi-a placut si sunt bucuros sa constat la tine un astfel de pas inainte.

Cu drag,
Mihai

Mihai, ce ii faci tu gladei mele poetice, maestre? Capcana-capcana, da\' s-o stim si noi, sa ne inarmam de dinainte cu ceva de linistit stomacul macar... Recunosc, ideea e super, iubirea invinge totul, dincolo de orice stare de \"agregare\" a protagonistilor... Dar mai recunosc ca imaginile astea sunt cam tari pentru mine. Ma intreb oare... daca Arghezi s-ar fi nascut pe la inceputul anilor \'70, oare asa ar fi pictat estetica uratului? Ca imi tot vin in minte florile lui de mucegai...

Talent ai, mai ales cand vrei tu, si oricat de mult mi-ar displacea poezia de fata, trebuie sa recunosc ca daca era chiar asa proasta nu mi-ar fi desteptat emotii, chiar si negative. Dar brrrrrrrrr, nu mi-as imagina nici in cele mai rele cosmaruri iubita in ipostaza aia... sau nu as putea sa imi imaginez c-am putea vreodata fi asa. Dar cine stie? poate ca din cele mai rele cosmaruri se nasc versuri cu forta. Restul probabil depinde de gusturi.

Cu stima,
alt Mihai

Domnule Pusca, sau Ioan, sai Gabi, sau pur si simplu Lupisor... M-ai incantat cu versurile astea. E cumva de parca as fi ascultat o melodie formata din mai multe melodii, cumva o imbinare atat de armonioasa intre sensibilitate, folclor de buna calitate - acea esenta a sufletului deplin de roman, care se pastreaza in flacoane mici si ermetic inchise, si nicicum denaturarea superficiala din zilele noastre, si impletirea subtila dintre sufletul barbatului indragostit si al copilului care traieste inca in el (Cosanzeana, Voinicelul)...

De fapt aici trebuie sa fac o parafraza, ca pe urma poate imi aluneca sensul printre degete... sau poate nu mai stiu sa mai aduc vorba, ca mi se intampla si de astea. \"Eu sunt amantul vagabond mereu\" - aici parca vorbeste barbatul acela, stii tu, cum suntem noi uneori, gata sa ne ascundem profunzimile in spatele unei false/inselatoare oglinzi, de \"superficialitate\", poate si de \"baieti de viata\"... nu stiu daca asta e sensul dorit de tine, dar tot ceea ce urmeaza infirma \"vagabondajul\" barbatului \"cool\" si superificialitatea lui... Si cred ca totusi pe undeva la contrastul asta te-ai gandit. De fapt suntem in suflet copiii aceia rupti din sensibilitatea unor intregi generatii de iubire, ca altfel nu ne-am fi nascut. Si nu ne-am da si sufletul sa ii pictam celei dragi inima noastra si sa o aducem cu noi la vatra, \"in satul nostru\", daca nu am simti asta. Adica sa impartim cu ea ce avem mai drag. Si sa fim feti-frumosi si ele cosanzene si noi eroii lor si ele ratiunea noastra de a lupta. In poveste iubirea e deplina. Si cred ca tu asta ai zugravit aici. Granita asta dintre barbat si copil... cu sinceritatea copilului parca intr-un fel preluand fraiele... m-a facut sa tresar. In modul bun. Cu tot cu rotunjirea de la final pe care eu o gasesc inspirata.

Cat despre stil... Ai dese ruperi de ritm pentru a crea un alt ritm. Am citit la pranz si am mai citit o data seara, cu voce tare. Era sa ma pacalesti si sa o iau drept stangacie. Versuri de lungimi inegale, accent cazut mereu altfel... Dar se vede pe undeva ca macar o parte din astea - cred cea mai mare parte - le-ai fracut intrucatva intentionat, pentru ca exista armonie. E ca un fel de concert din mai multe parti care impreuna suna bine. De aceea, las aici un semn ca imi place si ca poezia aceasta o iau cu mine. Pot?

Nu ma mai lungesc desi as mai avea multe de spus... Doar semnez...

cu prietenie,

Mihai