Poezie
Eu sunt amantul vagabond
Poeme atârnate în cuier
2 min lectură·
Mediu
eu sunt amantul vagabond mereu
ce calc pe buzele-ți încireșate
și mă încurc -nemernic derbedeu!-
în aurul întunecat din părul tău
și-n ochii tăi ca două nestemate.
eu sunt -să nu mă bei cu cana!-
fântâna ta cu apă vie
iar unda mea îți răcorește geana
și-ți înfioară sânii pe sub ie.
*
ce-am să te fur o dată, Cosânzeană,
și-am să te duc în satul meu
ca să-nțelegi și tu ce-nseamnă
tărâm uitat de timp și Dumnezeu.
acolo-s oamnenii mai blânzi, mai buni
iar ploaia parcă-i de mătase
și sunt castele de furnici pe sub goruni
și toate-s, Cosânzeano, mai frumoase.
în satul meu și iarna și furtuna
sunt dulci ca pruncul alăptat la sâni.
moșnegii povestesc la foc într-una
și Voinicel se-ncaieră cu zmei hapsâni.
acolo sunt copacii în pădure
mai deși ca boabele pe un ciorchine
la fiecare pas e câte-un rug de mure
iar moartea ne-a uitat și nu mai vine.
când te-oi fura- mai fată- am să te ascund
în cea mai despletită poeniță
unde un râu dansează gol în prund
iar cerbii au pe coarne coronițe.
*
și pot să fac acestea toate
căci sunt amantul vagabond mereu
ce calc pe buzele-ți încireșate
și mă încurc -așa sunt eu!-
în aurul întunecat din părul tău.
și de ți se-nfioară sânii pe sub ie.
cănd apa crudă-ți răcorește geana
sunt eu! -fântâna ta cu apă vie-
și nu cumva să nu mă bei cu cana!
0126.538
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Pușcă Ioan Gabriel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 240
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Pușcă Ioan Gabriel. “Eu sunt amantul vagabond.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/pusca-ioan-gabriel/poezie/133997/eu-sunt-amantul-vagabondComentarii (12)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MDMDMarin Constantin Daniel✓Ei de mult vagabondez eu pe hârtia asta virtuală dar azi chiar c-am brodit-o. Chiar așa într-un București în care apa de la robinet a devenit rugină amestecată cu apă otravită când lupta pentru un pas în plus se dă în fiecare intersecție resimt întoarcerea spre castelele de furnici de sub goruni dar cei cu gorunii aceștia în București nu mai există decât stejari piperniciți noduroși unii au ajuns deja cozi de lopeți de târnăcoape hai că vin știu cum ploaia la țară e de mătase știu cum râul dansează gol în prund ei unii amintesc de Arghezi dar acum e vremea să amintesc de Pusca Ioan hai la sat hai la dor hai la ie și ciorchine apă vie.
0
PGEheheeeiii domnia ta Marine.. frumoase si negre-s toate matzele noaptea..:)
dar ca la mine in sat mai rar privelisti si mai rar asa rauri goale golutze cum erau ele la izvor.. si paduri ca-n basme ca de fapt basmele.... de la mine din sat pleaca mai toate..:) iar fetele.. parguite cum numai piersicile pot fi si dese ca prunele toamna. si gustoase ca painea abia scoasa din cuptor..:)of ... ce locuri si ce oameni..:)
multumesc de trecere jupan Marin si te mai astept pe aici ca sa uiti de imbacseala din targul matale despre care am inteles ca se afla pe undeva pe malul dimbovitei , parca zicea un mos de-al meu pe la iesirea din ploiesti..:) la buna vedere ,
Voinicel
dar ca la mine in sat mai rar privelisti si mai rar asa rauri goale golutze cum erau ele la izvor.. si paduri ca-n basme ca de fapt basmele.... de la mine din sat pleaca mai toate..:) iar fetele.. parguite cum numai piersicile pot fi si dese ca prunele toamna. si gustoase ca painea abia scoasa din cuptor..:)of ... ce locuri si ce oameni..:)
multumesc de trecere jupan Marin si te mai astept pe aici ca sa uiti de imbacseala din targul matale despre care am inteles ca se afla pe undeva pe malul dimbovitei , parca zicea un mos de-al meu pe la iesirea din ploiesti..:) la buna vedere ,
Voinicel
0
NMsatul tau, viu, durabil, sustras perisabilului..mi-a amintit si de blaga. insa aici e multa culoare, mai bine spus multe culori...si nu doar atat, un poem sonor si aromat. de curand am vazut un album cu pictura naiva evocand rusticul, si acum poemul tau ma face sa vad satul in aceleasi culori minunate. tonic poemul tau! chiar nostalgiile care se insinueaza au prospetime.
0
VM
Distincție acordată
Domnule Pusca, sau Ioan, sai Gabi, sau pur si simplu Lupisor... M-ai incantat cu versurile astea. E cumva de parca as fi ascultat o melodie formata din mai multe melodii, cumva o imbinare atat de armonioasa intre sensibilitate, folclor de buna calitate - acea esenta a sufletului deplin de roman, care se pastreaza in flacoane mici si ermetic inchise, si nicicum denaturarea superficiala din zilele noastre, si impletirea subtila dintre sufletul barbatului indragostit si al copilului care traieste inca in el (Cosanzeana, Voinicelul)...
De fapt aici trebuie sa fac o parafraza, ca pe urma poate imi aluneca sensul printre degete... sau poate nu mai stiu sa mai aduc vorba, ca mi se intampla si de astea. \"Eu sunt amantul vagabond mereu\" - aici parca vorbeste barbatul acela, stii tu, cum suntem noi uneori, gata sa ne ascundem profunzimile in spatele unei false/inselatoare oglinzi, de \"superficialitate\", poate si de \"baieti de viata\"... nu stiu daca asta e sensul dorit de tine, dar tot ceea ce urmeaza infirma \"vagabondajul\" barbatului \"cool\" si superificialitatea lui... Si cred ca totusi pe undeva la contrastul asta te-ai gandit. De fapt suntem in suflet copiii aceia rupti din sensibilitatea unor intregi generatii de iubire, ca altfel nu ne-am fi nascut. Si nu ne-am da si sufletul sa ii pictam celei dragi inima noastra si sa o aducem cu noi la vatra, \"in satul nostru\", daca nu am simti asta. Adica sa impartim cu ea ce avem mai drag. Si sa fim feti-frumosi si ele cosanzene si noi eroii lor si ele ratiunea noastra de a lupta. In poveste iubirea e deplina. Si cred ca tu asta ai zugravit aici. Granita asta dintre barbat si copil... cu sinceritatea copilului parca intr-un fel preluand fraiele... m-a facut sa tresar. In modul bun. Cu tot cu rotunjirea de la final pe care eu o gasesc inspirata.
Cat despre stil... Ai dese ruperi de ritm pentru a crea un alt ritm. Am citit la pranz si am mai citit o data seara, cu voce tare. Era sa ma pacalesti si sa o iau drept stangacie. Versuri de lungimi inegale, accent cazut mereu altfel... Dar se vede pe undeva ca macar o parte din astea - cred cea mai mare parte - le-ai fracut intrucatva intentionat, pentru ca exista armonie. E ca un fel de concert din mai multe parti care impreuna suna bine. De aceea, las aici un semn ca imi place si ca poezia aceasta o iau cu mine. Pot?
Nu ma mai lungesc desi as mai avea multe de spus... Doar semnez...
cu prietenie,
Mihai
De fapt aici trebuie sa fac o parafraza, ca pe urma poate imi aluneca sensul printre degete... sau poate nu mai stiu sa mai aduc vorba, ca mi se intampla si de astea. \"Eu sunt amantul vagabond mereu\" - aici parca vorbeste barbatul acela, stii tu, cum suntem noi uneori, gata sa ne ascundem profunzimile in spatele unei false/inselatoare oglinzi, de \"superficialitate\", poate si de \"baieti de viata\"... nu stiu daca asta e sensul dorit de tine, dar tot ceea ce urmeaza infirma \"vagabondajul\" barbatului \"cool\" si superificialitatea lui... Si cred ca totusi pe undeva la contrastul asta te-ai gandit. De fapt suntem in suflet copiii aceia rupti din sensibilitatea unor intregi generatii de iubire, ca altfel nu ne-am fi nascut. Si nu ne-am da si sufletul sa ii pictam celei dragi inima noastra si sa o aducem cu noi la vatra, \"in satul nostru\", daca nu am simti asta. Adica sa impartim cu ea ce avem mai drag. Si sa fim feti-frumosi si ele cosanzene si noi eroii lor si ele ratiunea noastra de a lupta. In poveste iubirea e deplina. Si cred ca tu asta ai zugravit aici. Granita asta dintre barbat si copil... cu sinceritatea copilului parca intr-un fel preluand fraiele... m-a facut sa tresar. In modul bun. Cu tot cu rotunjirea de la final pe care eu o gasesc inspirata.
Cat despre stil... Ai dese ruperi de ritm pentru a crea un alt ritm. Am citit la pranz si am mai citit o data seara, cu voce tare. Era sa ma pacalesti si sa o iau drept stangacie. Versuri de lungimi inegale, accent cazut mereu altfel... Dar se vede pe undeva ca macar o parte din astea - cred cea mai mare parte - le-ai fracut intrucatva intentionat, pentru ca exista armonie. E ca un fel de concert din mai multe parti care impreuna suna bine. De aceea, las aici un semn ca imi place si ca poezia aceasta o iau cu mine. Pot?
Nu ma mai lungesc desi as mai avea multe de spus... Doar semnez...
cu prietenie,
Mihai
0
LȘ Este o poezie frumoasa, imi aminteste de Cosbuc, este genul de poezie pe care o iubesc, pentru ca satul pe care il descrii este pe cale de disparitie, imi aduce aminte de sezatorile unde mergeam (care din pacate prin partile noastre nu mai exista).Poezia ta imi aduce aminte de multe lucruri frumoase. Universul asta idilic mai exista? Unde il pot gasi?
0
PMTu ești amantul vagabond,
ce acostezi în zori copile,
ești Cel Mai din mapamond,
îți cauți un garaj la bile?!
ce acostezi în zori copile,
ești Cel Mai din mapamond,
îți cauți un garaj la bile?!
0
PGMultumesc de aprecieri, Maria. Poemul este loc geometric al copilului-barbat si al iubirii ca element sine qua non al indumnezeirii -dumnezeu este o perticica din noi, iar noi in ansamblu suntem Dumnezeu- iar partea centrala a textului -satul- ar dori sa fie un Eden in care toti suntem ceea ce ar trebui in fapt sa fim! Natura,comunitate,viata libera..:)
0
PGDomnule Mihai ati surprins cu o desavarsita acuratete esenta a ceea ce am vrut sa redau. Intr-adevar \'amantul vagabond\' nu este decat un \'motiv\', un plan secund ca sa spun asa pentru a intra in universul de la granita dintre maturitate si copilarie. In acest perimetru nu trebuie sa existe teama pentru ce va fi sau regrete pentru ca a fost ci doar o sublima impacare cu ceea ce este..:) Iar ceea ce este tine doar de interiorul nostru, de perceptie senzoriala si extrasenzoriala pe care fiecare si-o educa in functie de necesitati..:) Multumesc de apreciere si daca dvs ati reusit sa intelegeti atat de bine acest poem, chiar de veti fi singurul eu sunt multumit! Poemul si-a atins scopul. Inca o data multumiri !
0
PGAlexandrina satul acesta este orinde iti intorci ochii.Conteaza numai sa poti vedea cu ei si ai sa il gasesti foarte usor. Ridica-te si umbla, deschide ochii si ai sa vezi..:) Ma bucur ca mai sunt oameni sensibili ca tine si acest lucru imi intareste credinta ca frumusetea interioara nu va disparea decat o data cu extintia rasei umane.. care sper ca nu se va intampla nicicand! Multumiri de trecere..
0
PGFrumos si inspirat catrenul ,multumesc!
0
PMDe când lumea este lume
vagabontul n-are nume
n-are pat, nu are casa,
dar viața-i tare hazoasă!
vagabontul n-are nume
n-are pat, nu are casa,
dar viața-i tare hazoasă!
0
