Vasile Iordan

Interesant tabloul...
Un tablou viu...
Am vazut cu ochii minti scena... aievea...
Iti si spun ca nucul avea tulpina data cu var iar boierii purtau halate albe si citau din Freud...

Draga Vasile,

Versificația aceasta are foarte multă feminitate.
Seamănă foarte mult cu felul de exprimare al unei fecioare.
Succes pe mai departe.

Esti ca o apa
care ma stinge
numai putin
inadins
sa nu ma satur
cu molanul iubirii
de tine
o cheie
aici pe pamant.

\"pe catalige trec prin gândurile mele\"
\"ei\"
\"precum armata chineză de lut\"
\"visele alte vise strângând\"
\"picioroangele cresc se lungesc
și cărările se bătătoresc prin suflet și sânge\"
\"aștept
când inimile lor se vor frânge
am să-i plâng
ei
vizitatorii mei
pe catalige\"
Nu-mi este foarte clar ceva...
Acesti vizitatori, comparati cu o armata chinezeasca de lut,
dupa care lasi de inteles ca sunt visele tale care aduna ale
vise... Si totusi, din aceasta inmultire a lor, sau mai bine zis dupa aceasta trudnica inmultire a viselor tu astepti...
astepti naruirea lor... Ca si cum, sa zicem, rasa umana dupa inmultirea ei pana la un anumit plafon si-ar ajunge sfarsitul...
Visele tale intr-o faza incipienta au reusit se pare sa populeze o lume a ideilor tale, care lume de-acum ameninta sa se prabuseasca? Apatie? Renuntare? Apropos de celalalt comentariu al meu in care spuneam ceva despre rigiditate, precizie, abordare barbateasca... Imi mentin parerea!

Anni Lorei Mainka,

ce nume frumos...
Trecutul e trecut... Comunismul a vrut sa ucida trecutul... Trecutul este o arma daca il privesti ca pe un instrumentar de educatie... Deseori am auzit, \"Ce-am invatat de la istorie? nimic!\"
Suflet drag venit pe aici... in vizita... fii pe pace, eu ma hranesc de acum doar din trecut si incepanad cu vremurile biblice sau chiar antebiblice... iar din prezent nu iau prea multe... sau iau... iau de exemplu intreprinderea aceasta, www.poezie.ro... Fara dorinta de castig...
Cu drag,
Vasile Iordan

Foarte interesant...
\"viața se oprește
în groapa comună
la ieșirea
din orașul
cu dimensiuni
și lumini stinse\"
Ce avem aici: o perceptie lucida asupra realitatii...
Am spus lucida... deocamdata...
Uneori tehnologizarea paranoida a lumii in care traim ne face sa uitam de simplitatea mormintelor de la sat, de drumurile in care intri in noroi pana la genunchi... de WC-ul sapat o data la cativa ani in alta parte a curtii...
Orasul cu sticla, betonul si luminile sale ne facem sa simtim, pe unii dintre noi - nu chiar pe toti(!)- ca niste zei... unii chiar mai mult decat atat se simt zei...
Avem impresia ca vesnicia a devenit mondenitate...
Dar odata cu stingerea luminilor, la iesirea sau \"iesirea\" din oras constientizam cat de amagiti suntem... si cat de la fel suntem...

Da.
Uneori o astfel de femeie... sau, mereu o stfel de femeie este pedepsita cu iubirea...
Recunosc, prin prisma trairilor mele ca, exista femei in fata carora iti simti vinovatia, numai privindu-le... si fie si numai dupa ce le-ai furat un sarut, cu varful buzelor...
Spun asta fiindca iubirea omului, in sine, este o pedeapsa pentru obiectul adoratiei... Vreau sa spun ca erosul este, procentual mai mult decat jumatate, egoism...
Satisfacerea propriilor nevoi mai intai si pe urma restul...
Ela, in incercarea aceea a mea, din atelier, la o astfel de femeie m-am referit... si pana la ea nu am crezut sa existe asa ceva...
\"în scenariul acela neîncheiat
nimic nu mai mișcă
decât atunci când bărbatul
își leapădă umbrele
și iubește
până în miezul cerului\"
Ai spus-o atat de bine... numai ca eu am simtit asta, la propriu. Despre ce este vorba, despre vocatia sacrificului la femeia \"perfecta\" macar si intr-o definire laica.
Mi s-a zbarlit pielea pe mine fiindca mi-am adus aminte de o aproape implicare in a pedepsi cu iubirea o astfel de femeie...
Si m-am retras la timp! Am hotarat sa nu o ating deloc! Am hotarat sa-i slujesc cu credinta, ca unei regine, atunci cand ii va fi mai greu...
Ma iarta daca te-am plictisit cu parerile mele!

\"în camera asta
trupul tău gol așteaptă
desfrânarea și
un descântec al meu
în rostirea paralitică
a simțurilor\"

Draga Andrei,

Uneori chiar si cea mai puternica masculinitate poate fi jenata de astfel de momente, ca cea cu scurgerea de sange...
Aproape de dezlantuirea poftelor, si lepadandu-se de orice gingasie, ea se va fi mirat si tu te vei fi simtit altfel... decat de obicei...
Trag concluzia ca ai un caracter puternic din moment ce evoci cu atata farmec momentele tale de slabiciune...
Asta imi aduce aminte de un film pe care eu l-am vizionat recent, un film frantuzesc...
Era vorba acolo de un individ destul de romantic, aparent neputincios prin \"gingasia\" sa vis-a-vis de o anume Julie, o tigroaica osciland intre brutalitate si noblete... si in tot timpul acesta el era prieten cu o anume Anne...
La prima vedere, David, putea afisa falsa postura a unui efeminat... puterea sa avea insa cu totul alta natura...
David excela la capitolul firesc... ceea ce, daca bag eu de seama, e mai de dorit la un om... Chiar si pe undeva, prin Scriptura scrie ca e mai de dorit un intelept decat 10 viteji la un loc.
Andrei, parerea mea, esti un intelept.

☺
Romulus,
m-ai facut sa zambesc...
Am sa incerc sa nu te dezamagesc...

Sa fie Dumnezeu cu noi si sa ne ierte ca ne-am lepadat de fratii nostri mai mari, evreii...
Si poporul nostru a avut o soarta foarte asemanatoare cu a lor, de-a lungul istoriei: niciodata nu am fost lasati sa respiram decat dupa niste masuri impuse de masina infernala a necredintei izvorate din nevoia acelor puternici(?) dornici de a imparati lumea... aceeasi lume pe care Satana ii promisese lui Isus ca i-o va da, de se va inchina lui!
Dumnezeu sa ne apere!

Draga Marian,

ai fi uimit sa afli ca niciodata n-am fost domn...
Si mai ales, dialogul cu tine ma onoreaza.

Draga Romulus,

nu este o replica amabila la binevoirea unei treceri a domniei tale in vizita pe la mine, atat de mic langa tine...
Calitate si profunzime.

Iertare pentru \"da-m\"... m-a cuprins oboseala...
Oricum, nu merit aprecierile tale!
Numa\' bine!

Au cum ai putea fratioare sa spurci dumneata comândul aista?
Tu, fiu al lui Pintea...
Dumnezeu sa se indure de noi, frate drag.
Sa da-m cu cutâtu-n piatra... sa auda mosii si stramosii!
Ihaaaaaaaa!

Am incercat aici stilul zis si entrebescar... de o maniera naiva... recunosc... niscaiva geometrie tremurand intru variabilitate si... restul vedeti voi!

Dana,

si eu cred la fel. Sincer. Oricum, ma mai gandesc.
Respectele mele!

Frate Romulus,

plang alaturi cu tine...
Fratele meu mai mare si mai bun...
Multumesc.
Sunt onorat de vizita dumitale.

DRaga Andrei,

iti dau dreptate. Ar fi sezut mai bine la orizontala, ca motanul! Dar deh... doar ce spuneam si mai sus de ce îs asa de mic pe langa Eminescu...
Multumesc mult pentru cuvintele tale frumoase.
Chiar ma bucur ca am descoperit site-ul acesta!

Dana si Marisol, va foarte multumesc. Bine ati venit in casa mea!

Respectele mele!

Dana,

cititor din intamplare sau nu...
m-am aflat pe aici...
si ce-am gasit? Te-am gasit ca pe ucenicul feminin al unui ronin...
Spun asta fiindca desi invoci cliseul (care venind macar ca cuvant - si nu pun virgula, fiindca nu ma gandesc la rahat neturcesc - dinspre admirabila arta a polticienilor pantomimi pe care-i avem (vezi si miscarea din deste imitand ghilimele - eu numesc asta un by-by la adresa normalitatii), arati o anume autonomie ca sa nu spun independenta, lucru care ar fi mult mai indicat! Singuratatea nu este un cliseu! Si ma rog, ca sa nu innebunesc de curiozitate, ce e acela, cliseu? E din aceeasi familie cu DECI, cu CA SI, sau cu pantomima ghilimeloida? Tumnai am azvarlit cu un sofism, de genul adole...