Poezie
sarea din sânge
1 min lectură·
Mediu
sarea din sânge doare
femeia din brațele tale
așa dezgolită și albă
așteaptă pedeapsa cu iubirea
în numele viului și al sorții
nu o atinge
prinsă în propriul ei plumb
te privește straniu
ca pe o catedrală catolică
unde iarna aprindea candele
pentru ispășire
femeia asta maree
nu calcă asfaltul murdar
umblă pe vârfuri
de teamă să nu ia urme de urât
urmele păcătoșilor
îngenuncheată în stânga ta
nu știe dacă e târziu
pentru orice fel de iubire
își dezbracă întrebările
încet ca hainele de doliu
ce senzualitate melancolică
în scenariul acela neîncheiat
nimic nu mai mișcă
decât atunci când bărbatul
își leapădă umbrele
și iubește
până în miezul cerului
femeia asta
așa ca sarea din sânge
064.682
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “sarea din sânge.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/231788/sarea-din-sangeComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Mulțam, da, cred că ar merge singură strofa aceea. Nu pot renunța însă la femeia asta ca sarea din sânge, nici să mă pici cu sare pe rană. Asta e. (Kidding.)
Ela
Ela
0
Da.
Uneori o astfel de femeie... sau, mereu o stfel de femeie este pedepsita cu iubirea...
Recunosc, prin prisma trairilor mele ca, exista femei in fata carora iti simti vinovatia, numai privindu-le... si fie si numai dupa ce le-ai furat un sarut, cu varful buzelor...
Spun asta fiindca iubirea omului, in sine, este o pedeapsa pentru obiectul adoratiei... Vreau sa spun ca erosul este, procentual mai mult decat jumatate, egoism...
Satisfacerea propriilor nevoi mai intai si pe urma restul...
Ela, in incercarea aceea a mea, din atelier, la o astfel de femeie m-am referit... si pana la ea nu am crezut sa existe asa ceva...
\"în scenariul acela neîncheiat
nimic nu mai mișcă
decât atunci când bărbatul
își leapădă umbrele
și iubește
până în miezul cerului\"
Ai spus-o atat de bine... numai ca eu am simtit asta, la propriu. Despre ce este vorba, despre vocatia sacrificului la femeia \"perfecta\" macar si intr-o definire laica.
Mi s-a zbarlit pielea pe mine fiindca mi-am adus aminte de o aproape implicare in a pedepsi cu iubirea o astfel de femeie...
Si m-am retras la timp! Am hotarat sa nu o ating deloc! Am hotarat sa-i slujesc cu credinta, ca unei regine, atunci cand ii va fi mai greu...
Ma iarta daca te-am plictisit cu parerile mele!
Uneori o astfel de femeie... sau, mereu o stfel de femeie este pedepsita cu iubirea...
Recunosc, prin prisma trairilor mele ca, exista femei in fata carora iti simti vinovatia, numai privindu-le... si fie si numai dupa ce le-ai furat un sarut, cu varful buzelor...
Spun asta fiindca iubirea omului, in sine, este o pedeapsa pentru obiectul adoratiei... Vreau sa spun ca erosul este, procentual mai mult decat jumatate, egoism...
Satisfacerea propriilor nevoi mai intai si pe urma restul...
Ela, in incercarea aceea a mea, din atelier, la o astfel de femeie m-am referit... si pana la ea nu am crezut sa existe asa ceva...
\"în scenariul acela neîncheiat
nimic nu mai mișcă
decât atunci când bărbatul
își leapădă umbrele
și iubește
până în miezul cerului\"
Ai spus-o atat de bine... numai ca eu am simtit asta, la propriu. Despre ce este vorba, despre vocatia sacrificului la femeia \"perfecta\" macar si intr-o definire laica.
Mi s-a zbarlit pielea pe mine fiindca mi-am adus aminte de o aproape implicare in a pedepsi cu iubirea o astfel de femeie...
Si m-am retras la timp! Am hotarat sa nu o ating deloc! Am hotarat sa-i slujesc cu credinta, ca unei regine, atunci cand ii va fi mai greu...
Ma iarta daca te-am plictisit cu parerile mele!
0
Cred că se întâmplă ca atunci când citim un text - poezie, proză, jurnal etc. - să reverberăm în noi, dacă acel text atinge ceva lăuntric, o amintire, o trăire, o întâmplare, un adevăr. În tien acest text și altele au avut acest impact.
Eu am scris doar despre o femeie ca sarea din sânge și despre un anume fel de a iubi, așa cum rar se (mai) poate simți, pe lumea asta pământească.
Ela
Eu am scris doar despre o femeie ca sarea din sânge și despre un anume fel de a iubi, așa cum rar se (mai) poate simți, pe lumea asta pământească.
Ela
0
recunosc..imi place poezia si \"sarea din sange\" e poezie, asa cum inteleg eu poezia (nu ca descriere a unor banalitati care trimit la te miri ce banalitati). da, sarea din sange nu e ceva banal si nici nu trimite spre ceva banal, chiar ai reusit sa gasesti trimiterile foarte bine.
succes,
succes,
0
Mulțumesc mult, eu chiar simt nevoia să mai prelucrez această poezie. Probabil că au început propriile exigențe să aibă o voce mai puternică în ultimul timp. Mulțam mult, e ceva timp de când nu ai mai scris/comentat. Bun revenit,
Ela
Ela
0

Uite asta :\"prinsă în propriul ei plumb
te privește straniu
ca pe o catedrală catolică
unde iarna aprindea candele
pentru ispășire\" merge singura.
Cred ca o poti lasa atat, e super faina.
Nu ca restul ar fi rau, dar e foarte percutanta de una singura, asa.