Vali Slavu

Prin ce-ntâmplare a ajuns în cocul Domniței X, e greu de precizat, Dar a-nceput să exploreze locul Și-nțelegând că-i sus, s-a bucurat Că el, un biet păduche prăpădit, Era la înălțimea mult visată Și,

Tablourile care-au fost furate Au ars, spre indignarea tuturor, Iar cazul, rușinos cum nu se poate, A devenit de-a dreptul… arzător!

O întâmplare tristă, cu morală, S-a petrecut, deunăzi, într-o școală În care-nvață doar pisici bogate, De rasă, altfel spus, aristocrate, Ce nu mergeau la școală-așa, degeaba, Ci învățau de mici cum

Veta e bunica. Bunicul a cunoscut-o pe când îi venise vremea de însurătoare, adică la momentul nepotrivit. N-a părăsit-o la timp, așa că va sărbători, în curând, patru decenii de la acea zi ...

Unuia părăsit de soție În disperare și tăcere, Mulțimi de gânduri negre toarce; Atât i-a mai rămas: să spere Că poate nu se mai întoarce! (Gheorghe Belei) *** Lucru bine făcut De câte ori

De-o vreme, peste tot s-a auzit Că Zâna Vară s-ar fi rătăcit, De-aceea este frig, de zici că-i toamnă, Și norii plâng, dar asta nu înseamnă Că a uitat de voi, iubiți copii! Stați liniștiți,

Rime date: turtă - burtă Pe trei cărări, se-ntoarce... turtă, Pășește greu, se poticnește Și meditează-n șanț, pe burtă: \"Avea dreptate... se-nvârtește!\"

Curat murdar După Judecata de Apoi În Iad a fost repartizat, Căci nu i s-a iertat păcatul, Și-acolo, chiar de nu-i curat, E mai curat ca necuratul! Dedesubturile firmelor de salubritate Aceste

Nunta-i mare, toate sunt de preț: Rochiile, lăutarii, darea, Doar că, la acest ospăț măreț, Se confundă prețul cu… valoarea!

Portretul mamei, dacă vrei Să-l desenezi, e chiar ușor: În loc de acuarele, iei Puțină dragoste și dor. Și-un strop de cer senin se ia, Să i se pună în privire, Apoi, cu cioburi mici de

Cum să țină un dușman la tine? Însă el, ca bun amic al tău, Socotește cum ar fi mai bine, Ca să-ți fie ție… cât mai rău!

S-a închis muzeul, sălile sunt goale, Toți vizitatorii au ieșit pe poartă Și-ntr-o dioramă, printre-opinci și poale, În tăcerea serii, două ii se ceartă. Sare-ntâi cu gura una mai țâfnoasă: –

Având o perspectivă sumbră, A tot râvnit la promovare, Dorind să nu rămână-n umbră Și a rămas cu ochii-n soare.

,,Bogați în lipsuri, în îndatoriri și în iubiri de moșie, apropiați-vă de sufletele noastre, ridicați-le până unde poate vrednicia și conștiința voastră trează! Așa Vă vrem!’’ (Din cuvântul de

Hoțul de la hoț nu fură Hoțul de la hoț nu fură? Proverbu-acesta nu prea poți Să-l iei de bun, c-o să greșești; Păi, dacă nu furi de la hoți, La cei cinstiți ce să găsești? Hoțul autodidact El

între iarnă și primăvară e doar un vis distanță întotdeauna primăvară e pe malul celălalt al visului meu acolo sălciile învăluite în ceață își poartă în brațe mâțișorii ca pe niște

Vom azvârli caietele, Banale pixuri și penițe Și, până vin tabletele, Ne vom întoarce la tăblițe!