Toastul soțului la nunta de aur

Să-mi dai o gură
Eu ți-am cerut,
Și de atuncea
Sunt tot băut.

Femeia e ca o vioară
Ce o alintă cântărețul
Deosebirea este doară:
Vârsta-i scade veșnic prețul.

Și una de amuzament pentru femei in genearal, de la tătucul nostru Cincinat Pavelescu:
De ți-aș face-o epigramaă
Ai să mă spui orișicui,
Să îți fac ceva duduie
Să nu spui nimănui.

De când o gură
Atunci mi-ai dat,
De băutură
Nu m-am lăsat.

Sorry, am observat că lipsea o rimă în varianta de mai sus. Bună poanta, Vali.

\"De când o gură
Atunci mi-ai dat,
De băutură
Nu m-am lăsat.\"
(Constantin Colonescu)

Din gură dă fără temei,
Ca să mă las de băutură.
Eu, ca să uit de gura ei,
Mai iau din când în când... o gură.

\"Femeia e ca o vioară
Ce o alintă cântărețul
Deosebirea este doară:
Vârsta-i scade veșnic prețul.\"
(Filip Tănase)

Astăzi, nu o mai dezmiardă,
Ca pe vrenuri, jucăușul.
Scârțâie câte o coardă
Și s-a învechit arcușul.

vremuri

Ești o poetă fermecătoare.Te place bunicul tău.
Punte de legătură.
Eu sunt epigramist sărac
Dar unde dau eu cu catrenul
Ori om, ori praf îl fac,
N-am ce să fac.

În unii trag săgeți otrăvitoare
In tine, nu, nu-s incisiv
.......nu am motiv.....
Ești o poetă-ncântătoare.

În clipa asta-ți jur pe sânge:
Să nu te supăr cu-al meu glas
Când alții te vor plânge
La primul parastas.

\"În clipa asta-ți jur pe sânge:
Să nu te supăr cu-al meu glas
Când alții te vor plânge
La primul parastas.\"
(Ion Rășinaru)

Fiind femeie de cuvânt,
La parastas, soția nu-i.
Că a intrat ea în pământ
Cu patru ani \'naintea lui.

Plânge și sughiță
Dragul soțior,
Că i-a dat guriță
Cu tot cu sonor.

\"Plânge și sughiță
Dragul soțior,
Că i-a dat guriță
Cu tot cu sonor.\"
(Laurențiu Ghiță)

Circulă zvonul
Că i-a dat gura,
Ochii ca mura,
Bonus... claxonul.

P.S.
Cel ce plânge și sughiță
N-o fi Laurențiu Ghiță? :)

Bine-ai revenit, Laurențiu!

Inainte, la portiță,
Iți ceream să-mi dai guriță,
Astăzi, însă, ce n-aș da
Să mai scap de gura ta!

1973 - V.D. Popa (Soției cicălitoare)

Antologia umorului românesc - epigrama clasicilor - pag. 83

Când mi-a venit această idee, am crezut că va fi antologică epigrama scrisă de mine. Cred că nu știți că eu scriu epigrame doar de vreo 3 luni. Înțeleg că iar am luat-o pe poteci deja bătătorite.

Vali, într-un comm, după creșterea nivelului, spuneai că o vei lăsa mai moale cu epigramele, până mai capeți experiență, ca să eviți căile bătătorite.
Dar, Vali, ai primit nivelul în primul rând datorită activității epigramatice. Și asta te obligă să continui.

Cu căile bătătorite, treaba stă așa: nimeni nu a citit toate epigramele publicate în țara asta. Așa încât celui mai vechi epigramist, cu o memorie de elefant, i se poate întâmpla să pice peste poanta altuia. Am văzut cupluri de mari maeștri cu poante identice. Când cineva îți atrage atenția că poanta a mai fost folosită, nu e un semn de răutate, nu e o palmă, ci un semn de bunăvoință, un ajutor colegial. Țin minte că prin 2006, într-o urare făcută lui Sorin Olariu, strecurasem două calambururi și eram foarte mândru de mine:

Urare: La mulți ani, dragă Sorin !
Închin cu tine un pahar de vin.
De vin americanii, în sfârșit,
Te-ntrebi: de ce-ai plecat ? Nu ai... venit ?

A apărut imediat Diviza care mi-a atras atenția:

Danule, îți mulțumim pentru că ai... pontat operativ. :)
Apropo, o știai pe a lui Păstorel:

N-am venit că am venit,
Am venit că n-am venit! - ?

N-o știam dar, deși era vorba de Păstorel și nu de un V.D. Popa, n-am socotit nimic rușinos în asta. Iar cu Diviza sunt și acum cel mai bun prieten.

Mergi mai departe, sunt atâtea căi bătătorite pe lumea asta, încât e greu să le eviți pe toate.

Și ăncă odată felicitări pentru promovare!

Doar nu crezi cumva că ai scăpat de înțepăturile mele. Ziceam că trebuie să mai studiez.
Intervenția doamnei Andrieș nu am luat-o ca o răutate, de fapt nu am știu cum să o iau (având în vedere că nu mi-a adresat niciun cuvânt mie); probabil ca o atenționare. De accea spuneam că trebuie să citesc mai mult din ceea ce s-a scris până acum, ca să evit poante cunoscute (de alții).

Mulțumesc pentru felicitări !

La tata socru și la mama soacră
Când a cerut-o de soție,
Cerea, ca la măcelarie,
A fetei mână,numai carne macră.

\"La tata socru și la mama soacră
Când a cerut-o de soție,
Cerea, ca la măcelarie,
A fetei mână,numai carne macră.\"
(Laurențiu Ghiță)

Și-a primit acest fecior,
Ca semn de respect profund,
De la socru, un picior
...în fund.