Cireașa de pe tort... (pe care am încercat să o pun eu la Buzău)

Povestea cu găinile furate
Ce-o discutăm de peste ani și ani
Se-aseamănă, cam până la jumate
Cu-aceea din „Punguța cu doi bani”.

Colo, mult prea multe tâlcuri are catrenul tău și sincer să fiu, pe de o parte, nu știu dacă pe toate cele intuite de mine le-ai avut în vedere de la început, iar pe de altă parte nici nu sunt sigur că am înțeles foarte corect la ce te-ai gândit. De aceea, nu mă angajez într-un schimb de replici, cred că nu te superi. Oricum, foarte, foarte interesant catrenul tău și corect construit, în opinia mea.
Cornel

Că rușii din tezaur au oprit,
Ar trebui să deie de gândit:
Ei, regretând, când iar vor năvăli,
Se vor scuza...și nu (s)-or mai opri.

E chiar incitantă ideea ta, Cornel, ba chiar ar trebui încercate mai multe provocări, ai observat ce frumusețe de șarje și replici generează aici ficare idee nouă?
E păcat că uităm și nu mai reluăm unele jocuri cum a foct de ex. cel cu modificarea conținutului unei epigrame reluând primele versuri, etc.
Eu aș mai propune un joc, de ex, luăm o epigramă, clasică sau nouă și încercăm micșorarea ei până la cel mai mic numar de silabe, păstrând înțelesul. Cred că e destul de provocator, ce zici?
În rest, nu am nimic de comentat cu privire la pt. Buzău, mi-au plăcut și m-au binedispus, doar că nu găsesc nimic despre clasamentul de acolo și nici de la Aiud.

La bună recitire, Florian

Deși noi ne pretindem \"pui de lei\",
Am tot iertat, să nu iscăm vreo ceartă,
C-așa-s românii, lasă de la ei
Și zic naivi: \"Istoria nu iartă\"...

Floriane, ai înțeles perfect ideea mea și sunt de acord să mai inovăm, să diversificăm, repet, pentru antrenament și pentru amuzament. Totuși, nu sunt de acord ca majoritatea covârșitoare a comentariilor de la textele încadrate la secțiunea epigramă să fie replici și dueluri diverse. În opinia mea, până acum s-a acordat prea mare atenție \"comentariilor versificate\", în dauna analizelor pe text și a dezbaterilor. De aceea, din când în când eu încerc să \"contrabalansez\" și în loc să mă angajez în dueluri (nu că nu mi-ar plăcea, sau că nu m-aș pricepe) inițiez vreo dezbatere sau încerc câte un fel de analiză...
Cornel

Salut cu entuziasm opiniile, matur expuse, de Rodean Ștefan Cornel că tribuna oferită de Agonia nu ar trebui să reprezinte pentru epigramiștii ce vor să fie categorisiți ca atare, o facilitare a dialogurilor de recreație mare, gen \"ba pe-a mă-ti!\" sau o pistă pe care să zburde cu tot felul de improvizații legate ori de poanta preopinentului, ori de cine știe ce ciudată asociere de idei. Ar sluji mult mai mult epigrama concursuri sui generis care să stîrnească neuronii creativi. Mi-a plăcut ideea de a sintetiza cele două teme date la concursul de la Buzău, și apreciez pozitiv cum a gîndit-o și a reușit s-o concretizeze în catrenul prezentat. Stimulat de Cornel am încercat să hibridez și eu cele două teme în catrenul următor:

Cireașa de pe tort nu-nlocuiește
Valorile reale eu conchid:
Tezaurul interpretat rusește
Nu-i cel din aur ci e cel lichid.

Aștept comentariile critice. Tataia

Pentru C.I.T.

Dupa \"reale\", trebuie pus cel putin punct si virgula. Relativ la ritm il las pe expertul Cornel sa se pronunte.

Nu vreau sa par (ca de obicei:) Gica-contra, dar eu nu prea cred ca aceste \"tehnicalitati\" sunt necesare pentru a face o epigrama buna. In privinta includerii a mai multe teme intr-o epigrama: O epigrama buna e una care care e de sine statatoare, indiferent de contextul (concursul) in care a fost creata; daca dupa cinci ani cineva o citeste, sa nu fie necesar sa stie care au fost temele unui anumit concurs obscur din trecut ca sa inteleaga epigrama. In privinta diferitelor posibile jocuri: sunt bune asa, de distractie, dar numarul de silabe dintr-o epigrama nu ar trebui sa fie nici mai mare, nici mai mic decat este necesar. Numarul de silabe in sine, sau includerea cat mai multor teme, sau orice alt scop asemanator nu-si au locul intr-o creatie, ci cel mult in exercitii sau studii premergatoare creatiei.

De ce-au oprit și-o parte din „tezaur”...
Le trebuia „cireașa de pe tort\"! (Rodean Stefan-Cornel)


În nebunia colectivă,
Românii fost-au cei răpuși,
Și-atunci le-a trebuit la ruși
Bomboană pe colivă.

Florian,
Am uitat să-ți răspund la o problemă: despre ce s-a întâmplat la Buzău a postat o cronică foarte frumoasă Dan Norea (a fost text recomandat, mă mir că nu l-ai văzut); despre ce s-a întâmplat la Alba Iulia-Aiud poate ne informează cineva care a fost acolo (eu am fost invitat dar nu m-am dus).
Domnule Iurașcu,
Mulțumesc pentru aprecieri! De când sunt eu pe acest site, despre replicile și duelurile epigramatice au mai vorbit Ioan Jorz, Laurențiu Orășanu, Nae Bunduri și alți autori competenți și mă bucur că și dumneavoastră explicați, încă o dată, într-un mod foarte plastic cum nu trebuie să fie acestea.
Nelu Gârda,
Glumești cu mine? Ce, eu sunt cumva responsabil cu critica pe acest site? Ia mai critică și tu!
Colo,
Ai mare dreptate, de regulă epigramele antologice nu provin din cele create \"la temă impusă\". Dar, eu am precizat foarte clar de două ori (în preambulul epigramei postate și în comentariul de la ora 13,28), iar acum o fac a treia oară, că aceste \"inovații și artificii\" le consider utile pentru \"antrenament și amuzament\".
Mulțumesc pentru catrenul în care ai făcut bine trecerea de la cireașa de pe tort la bomboana pe colivă.
Cu deosebit respect pentru toți,
Cornel Rodean

Rușii știu ce-i un tezaur...
Nu cireașa de pe tort
Ci licoarea cea de aur:
Cireșica de import!

Domnule Bodea, mă bucur că ați trecut pe la mine, dar îmi pare rău că... nu m-ați găsit acasă (am fost plecat câteva zile). Și, deoarece în curând vor fi în pârg toate cireșele (alea adevărate), ca să încheiem până atunci cu cireșele de pe tort (metaforice), mai pun încă două, cam pe același tort și cu același... mort.

El și ea

Din nou, la chef, când tortul e tăiat,
El e căzut sub masă „mort de beat”,
Dar pentru ea, cireașa de pe tort
Era de-ar fi căzut mai simplu, „mort”!

Soție tânără, soț bătrân...

Dorința ei, aproape maladivă,
De a-și vedea mai iute soțul mort,
E pentru el bomboana pe colivă,
Iar pentru-amant... cireașa de pe tort.

Cornel Rodean