Vali Slavu

Panem et circenses! Pe vremuri, totuși, ne distram, Deși trăiam de azi pe mâine, Că pâine,-i drept, cam greu găseam, Dar circ aveam la rând la pâine. De la vis la realitate Lipsiți, adeseori, de

Fabula zdrenței Uzată, fără niciun rost, ajunse Să șteargă prafu-n ultimă instanță, Să frece dușumele, vase unse… Da, ați ghicit, e cunoscuta zdreanță. Nu știu exact în ce împrejurare Un scamator,

Când te întorci din crâșmă, ostenit, Pisica neagră-n fața ta apare Și-ți taie calea, iar spre răsărit Ajungi acasă, capul rău te doare… Dar ai ajuns sau sunt doar amăgiri? Nevasta nu răcnește ca-n

Vara e o vrăjitoare Ce preschimbă, prin magie, Spicele de pe ogoare Într-o mare aurie. Vara, mare pictoriță, Ia din curcubeu culori Și, cu har, în poieniță, Zugrăvește fluturi,

– Ce tot faci în jurul meu, Iepurașule? Hai, spune Cum de vii pe-aici, mereu! Sper că ai intenții bune... – Dragă omule de nea, Sunt și eu cam singurel, N-am cu cine mă juca, Vreau să

Aninoasa, cel mai mic și mai vitregit oraș al Văii Jiului, de fapt o comună ridicată peste noapte la rang de oraș, este locul de întâlnire a celor două Jiuri. Jiul de Est, izvorât din Parâng,

Visând la un buchet de... părăluțe El i-a adus o floare, Ea e nervoasă tare, Înjură și blestemă. De ce? Că-i... «criza-n temă» Criză financiară Ieri mi s-a plâns vecinul meu Că e mai

Au picat destui elevi, cu trei, Că e greu materia s-o știi, Dar au fost și cazuri, printre ei, Care-au promovat cu zece... mii!

Unde-i lege nu-i tocmeală? Când legea face rânduiala Pe drumuri judecătorești, Te mai tocmești, că și tocmeala E scrisă-n legile-omenești! În căutarea unui avocat Pe când voiam să-l angajez, Un

Doi amici nedespărțiți Stau în casă, necăjiți: Pe o laviță, bunelul, Lângă sobă, motănelul. Timpul parcă stă pe loc, Mai trosnește-un lemn în foc, Trage din lulea bunelul, Toarce-ntruna

La noi, pe lângă unul ce muncește, Măcar un trântor se mai procopsește. Vă spun deci: ca românul nu-i niciunul, Acolo unde-s mulți... putea fi unul.

O vulpiță-nfometată, Din pădurea-ndepărtată, A pornit, în grabă mare, Să-și procure de mâncare. A ajuns șireata-n sat. Dă târcoale-n lung și-n lat, Doar găsește vreo găină, S-o gătească

Primise o sumă cam mare, A fost reținut și, I'm sorry, Probabil, va face-nchisoare... Așa se-nmulțesc scriitorii!

Norii parcă-s la paradă, Se foiesc pe cer, hoinari, Și din ei încep să cadă Stropi din ce în ce mai mari. Un cățel cu blana udă Se adăpostește-n casă Și exclamă, plin de ciudă: „Of, ce toamnă