Zâmbetul crizei

Vali, îmi plac toate, dar mai ales aia cu vecinu. Apropo, îl cheamă cumva Rotaru? :)

Bune toate, mi-au plăcut mai mult primele trei. Cu observația că la prima, după mine, ritmul sacadat strică puțin estetica.

Mă bucur că v-au plăcut.

Nelu, să înțeleg că Rotaru are așa mulți bani? Hmm... știi cumva adresa lui? :)

Dane, la prima am muncit cel mai mult; abia în varianta aceasta am reușit să o finisez cumva.

Mi se par reușite \"Criza financiară\" și \"Zestre în vremuri de criză\". Prima cam \"scârțâie\" pe ici pe colo iar cea cu BAIA MARE are o legătură slăbuță cu tema, doar prin intermediul titlului. Ultima, ușor previzibilă - cred că puteai scoate ceva mai mult din poantă.

p.s. nu te mai lua după tot ce spune invidiosul ăsta de GPI. Alte și multiple calități sunt cele care mă definesc, printre care, evident, modestia. Banii sunt doar așa, cireașa de pe tort...

Se pare că am alte standarde de a aprecia o epigramă. Din comentariile de mai sus, pricep că au plăcut chiar cele de care nu eram prea mândră. Mie ultima mi s-a părut mai reușită, de aceea am și lăsat-o la sfârșit. Eh... de gustibus non est disputandum!

P.S. Înțeleg. Deci se mai adaugă alte și multiple (!!!) calități. Din ce în ce mai interesant. :)

de obicei nu mă prea lansez în analize deoarece nu stăpânesc atât de bine teoria. O încercare epigramatică îmi place sau nu de la prima citire, fără explicații suplimentare. Acuma, că tot am început discuția, am să fac o excepție și, sub rezerva că părerea mea nu e neapărat cea mai avizată, am să-ți explic de ce ultima ta epigramă, cea cu pensionarii, nu mi se pare cea mai reușită din grupaj.
La o epigramă reușită poanta trebuie să pice cât mai târziu și cât mai neașteptat. Este evident deci că ultimul vers trebuie să fie cel care conține poanta, dar și aici contează, după părerea mea, momentul în care pică. Ar trebui ca ultima idee, ultimele cuvinte, chiar ultimul, dacă se poate, să conțină poanta. După ce ai citit/auzit epigrama să-ți rămână în urechi poanta. La tine poanta este \"Pompe Funebre\" iar \"chiar de mâine\" este balast. Știu că uneori este foarte dificil să realizezi acest deziderat, în cazul de mai sus fiind greu să găsești o rimă pentru \"funebre\" și să faci o construcție în consecință. Și pentru că tot m-am lansat în discuții, am să-ți dau un sfat, o metodă care la mine fucționează: începe totdeauna o epigramă de la ultimul vers. Imaginează-ți cam cum ar suna poanta, cât mai percutant, scrie ultimul vers și continuă construcția de la acesta, în sens invers. Astfel nu vei fi nevoită să faci concesii de dragul prozodiei în cel mai important vers, cel final.
Deocamdată nu am nicio pretenție pentru \"sfaturile\" mele dar dacă vei ajunge vreodată la concluzia că ți-au fost de folos mă voi considera îndreptățit la o bere, fie ea și virtuală, din partea ta.

Florin, îți mulțumesc pentru sfat. Voi proceda și eu așa, începând cu poanta. Uneori așa am procedat, dar nu era o regulă.
Cu siguranță îmi sunt și mi-au fost de folos sfaturile voastre. Chiar mă bucur când mi se spune că am greșit și mi se explică unde am greșit.
Așadar, ai o bere din partea mea. :)

Faine aproape toate. Subscriu la cele spuse de Florin in legatura cu faptul ca poanta finala trebuie sa percuteze cat mai tarziu, in ultima parte a versului patru. Rime la funebre? Celebre, tenebre, algebre, zebre...

Mă bucur că le-ai citit și că le găsești faine.
Am înțeles cum stă treaba cu poanta. Florin Rotaru se referea la acele rime care să poată fi folosite în context. Ori, \"zebre\", \"algebre\"... să am iertare. :)