Zâmbetele mele în prier

Epigrame atent construite, așa cum era de așteptat, cu poante bune, ancorate în realitatea românească (tema a doua), sau care abordează probleme universal valabile (prima temă). Mi-a plăcut foarte mult epitaful. Am citit multe epitafuri în care unele vicii ale decedaților, sau particularități ale meseriei lor, s-ar continua după moarte, "atribuindu-se" decedatului puteri de a acționa în sensurile respective, dar aici, culmea este că cel răposat nu trebuie să facă nimic, doar se odihnește (cum este de fapt firesc); da, dar acesta despre care vorbim acum nu se odihnește ca toți ceilalți, de fapt el nu a terminat cu lenevirea din timpul vieții; pe de o parte, sper, din toată inima să fie cât de cât originală poanta, pe de alta mă întreb cum de mie nu mi-a dat prin cap așa ceva.
Cred că am mai spus-o, nu mă încântă (dar nici nu-mi displac total) catrenele trimise la concursuri în care se fac glume cu trimiteri la concursul respectiv, la activitatea organizatorilor sau la temele alese (vezi primul catren).
Numai bine!
Cornel

Cornel, îți mulțumesc pentru atenta lecturare a epigramelor mele și pentru părerile exprimate! Se pare că ne vom vedea în Maramureș.

A doua epigramă, care e bună, nu zic, putea să fie antologică, dacă avea undeva trimitere la frunzele ce trebuiau tăiate la caini. Sau asta e deja altă poantă, a mea, și pot s-o exploatez fără învinuire de plagiat? :)
Prima epigramă confirmă afirmația mea din comentariul la grupajul lui Cornel Rodean că vor merge mulți concurenți pe ideea paradoxală de a-ți fi lene să... vorbești despre lene, par exemple. Mi-i lene să vorbesc și despre celelalte epigrame. :))) Dar mu mi-i lene să te felicit încă o dată pentru premiul de la paroduie.

Inițial, epigrama a doua avea trimitere la câini, dar mi s-a părut cam forțată:

Am stat o iarnă, ca șomerii,
Iar câinii-mi scheunau la geam
Și-aștept sosirea primăverii,
S-apară frunza… Foarfec am!

În plus, în varianta aceasta, era prea subtilă ideea de lene.

Nici mie nu mi-e lene să-ți mulțumesc pentru felicitări! :)

...sunt bine construite, dar n-am râs, nu știu de ce. Sunt obosit și cârcotaș astăzi și o să pătimesc pentru asta, dar îmi spun totuși părerile pe ici, pe colo...

Parcă nu-mi dă gândul pace,
-n loc de ”leneș reputat”,
Tot la...”leneș” deputat
Mă gândesc, că și el zace...

aceasta referitor la ”Epitaful unui leneș”.

Vă doresc mult succes.

Sorina.

Să mă-nscriu la facultate
Nu va fi așa calvar,
C-am răzbit, cu greutate,
Să devin chiar și școlar!
Vali

Am și eu ca mulți un fiu,
Viitorul lui e clar:
L-am înscris cu greu școlar,
Ca să-l fac tinichigiu.

Nelu Gârda, te înțeleg, te înțeleg... :)
Sorina, frumos jocul de cuvinte și... bine ancorat în realitate (sau, mai bine zis, în fotoliul de parlamentar).
Petru Miloș, Doamne-ajută! :)

Am și eu ca mulți un fiu,
Viitorul lui e clar:
L-am înscris cu greu școlar,
Ca să-l fac tinichigiu.
(Petru Miloș)

Eu n-aș dori profet să fiu
Prevăd la modul realist
C' el va fi tinichigiu
Cum ești mata epigramist.

Erată:
- două puncte după versul 1
- litera "ă" în versul 3 după "C"

Un grupaj bun. Preferata mea este " Epitaful unui leneș ", cu observatia ca " leneș reputat " nu imi suna tocmai bine, adica nu are, dupa parerea mea, un sens peiorativ.

Eu n-aș dori profet să fiu
Prevăd la modul realist
C' el va fi tinichigiu
Cum ești mata epigramist.
Tataia

Te-apreciez fi`ndcă ai fler,
Și o gândești ca-n "Stan și Bran",
E drept băiatu-i inginer,
Nu ce ar fi dorit Traian.

Grigore, reputat înseamnă renumit, faimos, cunoscut. În construcția mea, leneș este substantiv. Cred că merge "un leneș renumit". Dar, având în vedere că rime pentru "terminat" sunt destule, s-ar putea versifica și altfel.
Tataie și Petru Miloș, dați-i înainte, văd că vă descurcați! :)

1 La prima se pare că ai dreptate.
2 La a doua o cacofonie (...ntreagă, ca șomerii,)care putea fi evitată dar chiar și așa, cu tăiatul frunzelor la câini e deja o idee banalizată.
3 A treia, deși e bunicică, Cornel are o suspiciune:"...sper, din toată inima să fie cât de cât originală poanta, " Poate știe el ceva.
4,5 La tema cu școlarul, deși e domeniul tău, mă abțin.
Succes la Maramu

Nae, am citit observațiile tale. Îți mulțumesc!
Cornel are o suspiciune. Dacă ar ști ceva, ar spune în față, nu e omul care să bată apropouri. Suspiciuni am și eu, de câte ori scriu o epigramă. Mi-am făcut obiceiul să caut pe Google. Am mai avut o epigramă la care am renunțat pentru că, amicul Google mi-a spus că s-a mai scris ceva similar. Era despre unul care a obosit de atâta lene, iar în epigrama descoperită pe net, respectivul leneș obosise fugind de muncă.
Numai bine!