Băutorul credul

La cer, să urce, e grăbit
Și-așteaptă clipa cu plăcere,
De când i-a zis un mucalit:
\"Va curge-n Rai lapte și bere!\"

Daniela, ca persoană fizică neautorizată ( nu sunt un teoretician) dau cu presupusul:
La versul patru, după \"Rai\" se schimbă ritmul. Fiindcă tot fac pe cumoscătorul, vin și cu o sugestie, de modificare a versului patru fără a afecta poanta, prin inversarea unor cuvinte:

La cer, să urce, e grăbit
Și-așteaptă clipa cu plăcere,
De când i-a zis un mucalit:
\"Va curge lapte-n Rai și bere!\"

Cowboy Ion

Femeile frumoase merg în iad
-Așa ursit-a Zeus și Apolo,
Iar fără ele Raiul este fad-
Deci, Dana dear, ne vedem acolo.

P.S. Pistolarul are dreptate.
În plus, virgula de după cer e în plus.

așa ursit-au.

Cu bere e-un bețiv pârât,
Un diletant și-un amărât!
De-aceea, sincer, i-am prezis:
\"Rachiu va curge-n Rai! Precis!\"

La cer, să urce, e grăbit
Și-așteaptă clipa cu plăcere,
De când i-a zis un mucalit:
\"Va curge-n Rai lapte și bere!\"
(GMD)

Epigrama de mai sus,
I-am citit-o unui rus,
Caci o viață eu tot sper,
Să-l văd fericit la cer.

prietene Ion Ruse, și chiar și tu, Petrică,
în primul rând vă mulțumesc pentru popas și pentru interesul arătat.
mă tem că dacă aș despărți \"lapte\" și \"bere\" prin cuvântul \"Rai\", puterea de sugestie a locuțiunii s-ar dilua, pentru că cititorul trebuie dus instantaneu cu gândul la \"lapte și miere\". dacă intercalez ceva între ele, și îl mai și schimb pe \"miere\" cu \"bere\", se poate întâmpla ca poanta nici să nu fie \"prinsă\" (în orice caz, nu în timp util). eu așa consider. am avut în lucru mai multe variante ale epigramei, dar în toate expresia \"lapte și bere\" era monolitică, fiind însăși cheia de boltă a construcției.
referitor la virgulă, am încadrat între virgule locuțiunea al cărui loc firesc l-am schimbat, aceasta a fost logica.
mă voi gândi, vă asigur, și vă mulțumesc încă o dată pentru semnalare și preocupare.

iată replicile:

Îndrăgostitul realist

1.Femeile frumoase merg în iad
-Așa ursit-a Zeus și Apolo,
Iar fără ele Raiul este fad-
Deci, Dana dear, ne vedem acolo.
(Petrișor)

Renunți la băutură,-ai spus?
Iată, cu ochii mei de jad,
Pe calea dreaptă te-am adus!
Chiar dacă duce către Iad...

ne vedem unde vrei tu, Petrișor. pentru asemenea replici frumoase și delicate, merg și în Iad, no problem :)
iartă-mă, Doamne!

2.Epigrama de mai sus,
I-am citit-o unui rus,
Caci o viață eu tot sper,
Să-l văd fericit la cer.
(Ionel Cuzuioc)

Un rus rostește, firoscos,
Plutind agale într-o lotcă:
- Lapte și bere? E frumos,
Dar, Doamne, dă-mi și-un râu de votcă!

îți mulțumesc pentru trecere, Ionel.

la bună revedere, prieteni.

Dar, Doamne, dă-mi și-un râu de votcă!
-II-
Dar, Doamne-aș vrea în Rai și votcă!

p.s:Lingvistic poate, dar dacă desparți \"lapte\" și \"bere\" prin \"Rai\",logistica-î
va juca festa poantei...

\"am încadrat între virgule locuțiunea al cărei loc firesc l-am schimbat\"

că tot vorbeam de gramatică :)

scuze.

Dragă Daniela, intru și eu, om bătrân, cu scaun la cap, în gâlceava ce ai stârnit-o în chestiunea rețelei hidrografice din grădina paradisului. Am văzut și eu că au dreptate cârcotașii privind mutarea accentului dar fără discuție că ai și tu dreptate când susții că dislocarea laptelui de lângă bere strică tot farmecul. Eu ca rabinul din poveste (cel înțelept!) dau dreptate ambelor opinii dar mi-am permis să improvizez pe notele ariei tale dar în ritmul amfibrah:

Că moartea-i apropape nu e nici un bai
Și pare că simte o mare plăcere
Căci speră, desigur, să afle în Rai
Pâraie umflate de lapte și...bere.
Sper să nu te supere demersul meu și vreau să-ți declar că mă bucur mult când văd cât ești de activă (ce, numai Gârda să facă pe cocoșul, și câte un moș se pricepe să învârtă vorbe frumoase!)

râuri... lapte și miere, chiar și... bere!
Bere, lapte-n râu, pe lunci,
Un vis pentru-al nostru trai...
Mame multe, cu-ai lor prunci,
S-or cere direct în Rai.

O singură-ntrebare am
Tataie - strănepot Pepelei:
Visezi la sânul lui Avram
Sau vrei la sânul... Danielei?

Iartă-mă Daniela, că, vorba lui Tataia, am lăsat rezerva deoparte.

stimate și drag Tataie,

orice vizită a dvs este, în primul rând, o bucurie pentru mine.
într-adevăr, probabil că soluția cea mai tranșantă este rescrierea întregii epigrame în amfibrah, pentru că lapte și bere trebuie să rămână împreună, categoric :)
mă voi gândi, desigur.
vă mulțumesc pentru trecere și opinii și vă asigur că nu mă supără nici un demers al dvs, din contră.
vă aștept cât mai des în umila mea pagină, pe care o înseninați cu un gând bun!
și multă sănătate și putere, vă doresc.

O singură-ntrebare am
Tataie - strănepot Pepelei:
Visezi la sânul lui Avram
Sau vrei la sânul... Danielei?
(Petrișor)

Tataia murmură ușor
(Văzând cum uneltești, hapsân):
- Cât îl iubeam pe Petrișor...
Ce șarpe am crescut la sân!

ție îți iert orice, Petrișor, don\'t worry.
și Tataia la fel, sunt convinsă.
:)

cu bine, dragi prieteni!

Într-adevăr, Daniela, dacă vrei să menții împreună \"lapte și bere\", singura soluție este să rescrii cu un picior de trei - dactil, amfibrah sau anapest.
Voiam să-ți sugerez mai demult, dar n-am avut timp. Văd că a venit Tataia cu un exemplu cât se poate de potrivit.


Dacă Petrică e hapsân
Și stă ca-n Rai, lipit de-un sân,
Eu vreau la celălalt; ce sper e,
Ca în catren, să curgă bere...

Norică afirmă cu mâna pe inimă: „Daniela are doi sâni”. Noi nu contestăm, doar ne întrebăm...:)

Constat, nu fără de mirare,
Ce informație deții;
Și n-am decât o întrebare:
De unde știi?

Scuze, Daniela! Dar unii bărbați „e” așa siguri pe ei câteodată, că-ți vine să-i mai șicanezi.

Florentina are două,
Informația e certă
(Și e chiar superofertă,
Sper c-o să ne dea și nouă)!

:)

Ce sunt alea două pe care le dețin și eu nu știu? :) Poate creiere?
Ãla se vinde scump, Petrișor, n-ai tu bani de neuronii mei:)))
Fă tu epigrama, că eu mă duc să coc niște cartofi!

Dane,

Florentina are doi,
Informația e certă
(Și e chiar superofertă,
Sper să profităm și noi)!

:))

N-am căpiat, a fost doar o rătăpcire (citisem ceva folclor), dar mi-am revenit, nu?

\"Fă tu epigrama, că eu mă duc să coc niște cartofi!\"
(îl amenință Loredana pe credulul de Petrică)

Cu Lore în bucătărie
Viața nu pare-așa posacă,
De bine, Petre, să îți fie
Și sper din inimă să-ți coacă

Florentina are doi,
Informația e certă
(Și e chiar superofertă,
Sper să profităm și noi)!
(GPI)

Trei mielușei ca niște zmei,
Pe furiș la miez de noapte,
Se îmbulzesc la sânul eu,
(Poate-or suge azi și...lapte)!

p.s:Petrică, sunt femei și cu trei(!)sâni.Ți-o spun eu, ca doctor.Acum imaginează-ți una lângă tine?!

Cu Lore în bucătărie
Viața nu pare-așa posacă,
De bine, Petre, să îți fie
Și sper din inimă să-ți coacă
(Florin)

Păi, Lore coace în etape
Și deocamdată nu mi-e frică:
Norică este mai aproape,
Acum i-o coace lui Norică.

Mie, chestiile coapte, îmi cam reușesc... arse:)

Văd că o ții pe-a ta întruna,
Ai grijă să nu-ți ard vreuna!

printre cartofi, copturi și tigăi aruncate în cap (pe bună dreptate, Florentina!), mă strecor și eu cu o replică pentru Norică:

Dacă Petrică e hapsân
Și stă ca-n Rai, lipit de-un sân,
Eu vreau la celălalt; ce sper e,
Ca în catren, să curgă bere...
(Norică)

La sânul meu (balsam divin),
Credeam c-aspiri mânat de dor,
Când gândul tău era meschin:
Mă confundai c-un dozator!
:)

vă salut, prieteni!

Norică afirmă cu mâna pe inimă: „Daniela are doi sâni”. Noi nu contestăm, doar ne întrebăm...:)

Constat, nu fără de mirare,
Ce informație deții;
Și n-am decât o întrebare:
De unde știi?
(Florinel)

M-am hazardat, am presupus
Cam pe neve, că doi avea...
Mâna pe inimă am pus,
Însă era... inima mea.


Florentina are doi,
Informația e certă
(Și e chiar superofertă,
Sper să profităm și noi)!
(Nelu Gârda)

Hai să ne-ntâlnim la noapte,
Dar te rog, fă-mi o plăcere,
Ia tu sânul plin cu lapte,
Lasă-mi-l pe cel cu bere.


Păi, Lore coace în etape
Și deocamdată nu mi-e frică:
Norică este mai aproape,
Acum i-o coace lui Norică.
(Nelu Gârda)

Dacă e vorba de etape,
Buzăul e chiar mai aproape,
Pe dom\' maior (sau colonel)
Mereu îl cheamă... Florinel.

Daniela, aia cu dozatorul e tare! Felicitări.
Și a ta, Norică, ultima, în care ai speculat sensurile verbului „a chema”, precum și similitudinea dintre numele real al lui Florin și pseudonimul meu agonic. Gata, am scos cartofii din cuptor, fug la Buzău, poate mai ajung cu ei fierbinți!:))

Erată la titlu: aproape

Bine că am ajuns mai târziu, pentru că, altfel, aș fi stricat probabil multe și, în primul rând aș fi tăiat puțin din elanul autoarei, remarcabil (din câte am văzut) în perioada respectivă.
Din păcate (sper că în folosul ei) o să-mi spun acum, sincer, părerea despre catrenul postat.
De acord cu obiecțiile anterioare legate de prozodie și de ortografie, dar, în opinia mea, problema principală a acestei epigrame este poanta, care se bazează pe un fel de paradox: personajul respectiv își dorește, de dragul băuturii, chiar \"să facă trecerea\" spre cealaltă lume; din păcate, pretextul se leagă de sintagma \"lapte și bere\", care nu este recunoscută în limbajul curent (\"lapte și miere\" era altceva); în epigramă se mai practică, din câte am înțeles eu, \"inventarea\" unor maxime, zicale, proverbe, locuțiuni, expresii, sintagme etc., folosind tehnici calamburistice, dar nici despre așa ceva nu este vorba în catrenul de mai sus. Pe de altă parte, întreaga construcție a epigramei pornește de la o premiză eronată, aceea că bețivul va merge în Rai; în acest sens, cuvântul \"credul\" din titlu nu ajută, deoarece, după cum sunt înșiruite versurile, rezultă mai degrabă că el este credul așteptând să curgă bere în Rai, nu că este credul așteptând să meargă în Rai; și, oricum, bețivii, chiar dacă nu recunosc toți pe față, știu că sunt niște păcătoși, ori nu cred în lumea de apoi, ori nu mai au nicio speranță de a ajunge în Rai. Adică nu sunt chiar atât de creduli...
Succes pe mai departe!
Cornel

Citindu-vă am o părere,
V-o spun cinstit trecând la fapte:
Eu am băut atâta bere
Că-n Rai m-aș mulțumii cu lapte.


Cornel are dreptae doar în parte. Eu cred că Sfântul Petru primește și băutori de bere în Rai.Mai mult dacă se spovedesc în ceasul al 12-lea iar putea primi și pe cei de tărie.

Daniela,
Pentru a nu deruta pe alți cititori, cred că ar fi trebuit să precizezi (o fac eu, acum) că, imediat după comentariul meu din 17 martie, de la ora 13.45, ai modificat titlul catrenului din \"Bețivul credul\" în \"Băutorul credul\" și ai schimbat toată construcția catrenului, astfel încât să elimini problema de ritm sesizată de unii colegi.
Și, dacă tot am intrat, spun că, în opinia mea, acum ritmul este bun, dar problemele privind poanta rămân. Faptul că în loc de \"bețiv\" ai pus \"băutor\", în aparență îndulcește cumva calitatea personajului, dar în realitate este cam același lucru; conform DEX la pag. 92, băutorul este \"(Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv\", iar la pag. 96 se arată că bețivul este \"(Persoană) care are are darul beției; (om) alcoolic, băutor\", deci băutorul este tot un bețiv, până la urmă.
Măi nea Mitrule, ești pus pe glume, dar una e ca cineva să fie \"băutor de bere\", cu sensul de om care consumă cu predilecție (dar cu o oarecare măsură) această băutură (sau aliment) și alta este să fie băutor, pur și simplu, adică un bețiv, un alcoolic.
Și, ca să mai zic una la adresa epigramei de mai sus (asta oarecum mai în glumă), ăla de care vorbește Daniela nici măcar nu este un bețiv (sau băutor) în adevăratul sens al cuvântului, dacă se lăcomește la bere; păi, ce alcoolic adevărat se mulțumește cu așa ceva?
Cornel

Cornel, prea despici firul în patru. Că bețiv și băutor e totuna. Că dacă e băutor de bere nu mai e așa de bețiv. Că dacă e bețiv nu mai ajunge în Rai.
Ei, află că știu un bețiv care a ajuns în Rai. Era pâinea lui Dumnezeu și, cu excepția propriei persoane, n-a făcut niciodată rău nimănui. Dacă există Raiul, sigur a ajuns acolo.

Revenind la epigramă, trebuie să spun că altceva nu mi-a plăcut (până acum n-am spus-o, pentru că Daniela, nefiind bețivă de bere, sigur nu știa) - combinația lapte și bere e de-a dreptul scârboasă. Îmi provoacă niște spasme în stomac numai când o citesc. În niciun caz nu poate fi visul despre Rai al unui bețiv/ băutor/ amator de bere.

în primul rând vă mulțumesc pentru vizită,
distins și atent comentator, Cornel Rodean.

după cum se vede, am schimbat \"curgerea\" epigramei, ca urmare a celor semnalate în această pagină, de către opinenți. sper că acum sună mai bine.
de asemenea, am îndulcit noțiunea de \"bețiv\", numindu-l \"băutor\".

cât despre problemele de fond, pe care le aduceți în discuție, este puțintel mai complicat de dat un verdict, după părerea mea.
sintagma \"lapte și bere\" mie mi se pare drăguță, o consider un semi-calambur, o găselniță simpatică. de altfel, sensul întregii construcții acesta este: băutorul își dorește să ajungă repede într-un Paradis pe care, conform informației (voit eronate) oferite de către mucalit, îl crede dotat pe gustul său: cu râuri de lapte și bere.
aici ajungem la aspectul esențial: va fi primit sau nu, un băutor, în Paradis? :)
lucrurile se complică destul de mult în acest punct, căci mie (personal) mi se pare greu (dacă nu imposibil) de oferit, de către noi - muritorii de rând - o soluție categorică.
este adevărat că, urmând litera învățăturilor religioase, băutura nu este pe placul Domnului. totuși, există băutori și băutori, nu-i așa? oare blândul Nichita sau marele Monșer Marin Preda (primii care îmi vin în minte, din breasla literară, ca fiind notorii prieteni ai paharului) hălăduiesc acum altundeva decât în Elizeu? repet, cred că este un picuț hazardată afirmația tranșantă că nici un băutor nu ajunge în Rai. nu vreau nici să insist, nici să deranjez, dar (cel mai probabil) chestiunea nu este de \"competența\" noastră :)
mă voi gândi, poate voi reconstrui epigrama ca o aspirație a băutorului de a accede în Rai.

cer scuze că nu am putut scrie ieri comentariul, din motive personale.
mulțumesc din nou pentru intervențiile dvs constructive și calme.
și vă aștept cât mai des, cu plăcere.


într-adevăr, Norică (dacă îmi pot permite), berea nu este chiar favorita mea (mai bine spus, îmi este indiferentă, nu mă deranjează).
eram convinsă că cineva va ridica această problemă (dezacordul gastronomic dintre lapte și bere), dar putem presupune că băutorul nu se va adăpa decât de la râul de bere, ignorându-l pe ce de lapte, nu-i așa? :)
mulțumesc pentru trecerea prin această pagină \"ambetată\" și la bună revedere.

Citind aici părerile voastre și ale DEX-uli despre băutori și bețivani nu mai știu unde mă regăsesc. Am fost un mare băutor de bere(câte 10-20) de vin și tărie și nu am auit să-mi zică cineva bețivan. Nevasta m-a întrebat odată cât trebuie să beau ca să mă îmbăt, nu am știut să-i răspund.
De vre-o 35 de ani nu mai beau băuturi alcoolice dar sunt băutor de apă plată, minerală, lapte, sucuri, deci tot băutor sunt, motiv din care cred că definiția din <<<dex e greșită! Ori, ca să închei optimist, sunt convins că Af. Petru mă va primii în Rai și chiar Dumnezeu îmi va pune o pilă fără ca vre-un orășan să poată să încurce treburile. Zic:

Domnilor aveți umor,
Iar eu am o tentativă,
La bețiv sau băutor
Să îi zicem sugativă

Așa cum comentam mai sus:

Cu bere e-un bețiv pârât,
Un diletant și-un amărât!
De-aceea, sincer, i-am prezis:
\"Rachiu va curge-n Rai! Precis!\"

la acest subiect mi-am permis un „plagiat” :

S-ajungă în Rai, e grăbit
Și-așteaptă-acea zi cu plăcere,
Că-i zise-un amic mucalit:
\"Va curge doar țuică și miere!\"

Și astfel Dioniseea amicului nostru continuă prin reciclare:
aflând că...
… „Sființii Petru și Mihai
Au deschis o crâșmă-n Rai… „

Cel mai bun în meserie,
Băutor cum vezi arar,
Cu docență în tărie,
Pentru Rai optă – crâșmar!

Stimați prieteni(e),

În folclorul bachic, circulă trei apelative:
1. „băutor” (marginalizat, de Duminică, diletant și spion al „pocăiților” nebăutori) ;
2. „bețiv” (cel mai apreciat - de obicei și cel mai bun meseriaș în multe domenii);
3. „alcolic”-sic! (cel care, dimineața, tremură ca o piftie și până nu ia 100 de tărie, nu este bun de nimic, nimic de care este bun și mai târziu – categorie disprețuită și de bețivi și de… asceți).

Cu hâcprietenie, Gigi

Un bețiv care și-a irosit viața prin cârciumi și un tâmplar care toată viața sa a muncit din greu mor și ajung la poarta Raiului. Aceasta se deschide pentru bețiv dar rămâne închisă pentru tâmplar care, pe un ton plin de reproș, își exprimă frustrarea:
- Bine, Doamne, pe mine, care viața toată am tras din greu și mi-am văzut de treabă, nu mă primești în Rai, pe când acestui bețiv îi deschizi poarta. E corect?
La întrebarea omului se aude un glas:
- Păi bețivul de câte ori dădea pe gât un pahar zicea „Doamne Ajută!” pe când tu, de fiecare dată când te loveai cu ciocanul peste degete, spuneai „Dumnezeii mă-ti!”. Așa că...

simpatică anecdota ta, Florin. pot spune că este un fel de picătură care a umplut paharul în această dezbatere științifico-bahică :)

nu sunt ipocrită și înțeleg foarte bine punctul de vedere al dlui Rodean - este evident că observația domniei sale nu este de neacceptat.

avansez un catren, pentru a mai destinde atmosfera de lucru :)

Pentru-a stopa alte rumori
Ce pot s-apară pân\' la noapte,
Întreb: în Rai, cei băutori,
Ar vrea, știind că beau doar lapte?

distinși opinenți bețivologi, vă mulțumesc pentru trecere, opinii și interesul arătat acestui subiect.
permiteți-mi, în cinstea dumneavoastră, să închin un pahar! de cerneală, firește :)

toate cele bune, prieteni, și pe curând!

Deoarece DEX-ul nu definește bine aș zice:
Domnilor aveți umor,
Iar eu am o tentativă,
La bețiv sau băutor
Să îi zicem sugativă.

Mitru și Gigi, ultimele noastre comentarii au apărut simultan, de aceea nu am răspuns.
după cum se vede, sunteți amândoi bețivologi emeriți :)
vă mulțumesc pentru trecere și opinii.
o seară bună vă doresc!

de a visa...(Speranța)!
Spune-o dreaptă-nvățătură:
Să nu bem... peste măsură;
Îmbătați cu \"vinișor\",
Visăm Raiul... prea ușor.