Liceeni bolnavi

Ai punctat, felicitări.
(Cred că, dacă în strofa a II-a ai fi scris "Când profii mă-ntreabă", ai fi luat premiul I (zic eu), fiindcă alt cusur nu găsesc :)

Oricum e bine, încă o dată sincere felicitări.

Inițial, așa scrisesem, numai că - vezi tu - versul anterior se termină în "că" (cuvântul "teacă" la care nu puteam renunța) și ar fi ieșit o cacofonie de toată frumusețea. :)
Mulțumesc pentru aprecieri!

Felicitări pentru premiu, Vali, în parodie ai scos tot ce se putea dintr-o poezie care nu ar fi trecut aici, în Agonia, de ghilotina Atelierului (ah, ce blasfemie am comis!)

Ce nașpa-i la ore,
Când bate din gură
Profesoru-ntruna
Și somnul mă fură!(Vali Slavu)

Cînd elevul doarme bine
Chiar în ore, pus de-a latul,
Ghici ciupercă, oare cine
Este-n clasă vinovatul?

Felicitari - inca si inca o data.
Pacat ca nu ai participat si la epigrama (sau ai participat?) - poate luam din nou acelasi premiu, ex aequo. Am aflat si eu azi ca sunt premiant la epigrama. Poate ai toate rezultatele, sa le postezi pe site?

Viorel, răspunsul la ghicitoarea ta este evident și – din păcate – adevărat. Ca mamă de elevă în ultimul an de liceu, știu cum stau lucrurile. Ce s-ar putea spune despre un profesor care însoțește un elev la olimpiada națională și, în loc de încurajări, îi spune că nu e bun de nimic?

Ioane, felicitări și ție! Am trimis și epigrame; le voi posta într-una din zilele următoare. Rezultatele nu le știu, mi-a spus domnul Perța la telefon care sunt câștigătorii, dar nu mai rețin exact. Oricum, se vor face publice rezultatele.

La Vișeu te rog să vii
Fără T.; frumoaso faină,
Și de ce, aș vrea să știi,
Deocamdată e o taină...

Gheorghe Bâlici

Stăm împreună și ne bucurăm pentru tine. Bâlici e tot premiat (premiul II la epigramă), dar dacă nu-i răspunzi, se supără și nu vine...

I.D.

delectat. felicitări, Vali!

Ioane, mă bucur că vă bucurați pentru mine! :) Vă felicit din suflet pe amândoi și mă bucur că ne vom revedea.
Ottilia, și eu mă delectez cu comentariile voastre, le citesc cu drag și fug înapoi la curățenia de Paște. Că nu prea am spor...

doamnă, nu mi-o luați în nume de rău, dar:

1. textul nu-i o parodie (cu excepția structurii prozodice și a rimelor, nu preia nimic din mijloacele poetice ale originalului, iar în ce privește tema, nici vorbă)
2. rîdem, glumim, între noi mai merge, și eu păcătuiesc uneori cu glumițe de genul celei de mai sus. dar ideea de a ieși în lume cu astfel producții mi se pare nefericită, atîta vreme cît un festival de satiră și umor autointitulat "național" e totuși o manifestare care depășește cadrul intimității, iar cel (să admitem, totuși) parodiat astfel e unul dintre poeții noștri cardinali.

poate că poezia în sine nu-i chiar o blasfemie, în orice caz, după "Străbatem amurguri cu crini albi în gură", citind distihul oglindă "Ce nașpa-i la ore când bate din gură", eu unul am rămas cu un gust amar.


p.s. sunt multe parodii pe lumea asta, la prima căutare pe google, am găsit una - nu-mi pare tocmai strălucită, dar cel puțin respectă regula jocului.

Liftul e înțepenit
în casa lui
în blocul meu
în lift sunt doi îngeri
unul e Ioan Es. Pop
cu care m-am întîlnit
ieri în Piața Romană
celălalt e Ioan Flora
cu care am fost
pe Strada Culturii

unul vrea să o ia la dreapta
celălalt vrea să o ia la stânga
dar liftul
nu merge decât în sus
și în jos
iată de ce acum
liftul stă pe loc
nedumerit

nu pot fără pălărie
deci
îmi iau pălăria în mâini
și cobor pe scări
asta mă omoară
cu zile

(Adrian Pârvu - Din casa liftului)

parodie după:

cind intr-un lift/ sint doi ingeri/ iar unul vrea sa mearga in sus/ si celalalt in jos/ ei pot sa o faca/ in acelasi timp// cita vreme ei merg/ in acelasi lift/ deodata/ unul in sus/ si altul in jos/ liftul sta pe loc// cind liftul/ sta multa vreme/ la etajul meu/ inteleg ca in el/ sint doi ingeri// imi iau palaria in miini/ si cobor pe scari

(Horia Gârbea - Din lift)

Văd două păreri bine argumentate, dar total diferite.
Dane, îți mulțumesc pentru aprecieri!
Domnule Ștefănescu, cum să v-o iau în nume de rău? Am citit cu atenție ce ați scris. Blaga nu e un poet ușor de parodiat, cum e Coșbuc, de exemplu. Nu știu dacă preluând mijloacele poetice și tema originalului, ar mai fi ieșit ceva umoristic.
Vă doresc o zi bună!

Măi dle Viorel Vrânceanu, matale, cum se zice pe maidane, nu prea le ai cu poezia, de vreme ce comiți nu blasfemia, ci măgăria de a dez-aprecia poezia lui Blaga în felul respectiv. Ai fost, probabil, în perioada școlaritații, care e cea mai indicată pentru lectură (pentru că, mai apoi, omului încep să i se împuțineze neuronii, ceea ce mata dovedești cu prisosință), așijderea școlerului din parodie.

Asta-i una!

A doua ar fi că primele strofe ale textului blagian au fost scrise cu oarece greșeli. Corect e așa:

"Purtăm fără lacrimi
o boală ÎN strune
și mergem de-a pururi
spre soare apune.

NI-E sufletul spadă
de foc stinsă-n teacă.
Ah, iarăși și iarăși
cuvintele seacă."

Iar a treia ar fi că parodia e de tot slăbuță și, de fapt, nici nu e o parodie ci un soi de cronică rimată care are în comun cu textul de la care pleacă doar câteva cuvinte ("lacrimi", "spadă", "răsună", "taină"), precum și ritmul și măsura versurilor. Nu are, însă, nimic din idee, din spirit și din sentiment. Altfel spus, alăturată textului parodiat, parodia doamnei stă întocmai ca nuca-n perete...Nu-mi explic premiul obținut decât prin faptul ca ne aflam la Vișeul de Sus, unde, ca și în cel de Jos, premiile se dau cum se vor fi dat, că altminteri se ratează "acțiunea"...

Aș mai face o observație, pentru a susține ideea ca textul dnei Slavu nu e o parodie. Anume că, în felul în care a procedat dumneaei, s-ar mai mutea scrie, pornind de la textul lui Blaga, numeroase "parodii", care s-ar putea intitula. "Țărani bolnavi", "Muncitori bolnavi", "Ceferiști bolnavi", "Polițiști bolnavi", "Politicieni bolnavi" ș. a. m. d.

Culmea e că toate acestze "parodii" s-ar putea obține operând mici schimbări în textul de mai sus. Iată un exemplu:

Tăran(i) bolnav(i)

Declar printre lacrimi:
țăran sunt, pe bune,
Dar munca-i cumplită,
de nici nu pot spune.

Mi-e coasa o spadă
ce zace în teacă;
De ea cin' mă-ntreabă,
cuvintele-mi seacă.

În gând îmi răsună
un ritm de manele,
Am ceață sub pleoapă
și-nscrisuri pe piele.

Ce nașpa-i la muncă,
pe-așa o căldură!...
Mai bine-i la umbră,
când somnul te fură!

Oftez printre lacrimi:
țăran sunt, pe bune,
Dar munca-i cumplită…
mai mult ce pot spune?

Ador băutura,
și viața cea faină...
Paharul de votcă
ascunde o taină!

Și tot așa, cu celelalte variante, după calapod!
Nu?

Dacă un elev îmi spune că 1+1=3, eu îi voi explica de ce 1+1=2. Nu îl ajut cu nimic dacă îi voi spune alte posibile rezultate greșite.
Am citit cu seriozitate comentariul dumneavoastră și consider că era de folos (nu numai pentru mine, ci și pentru alții) dacă exemplificați cum trebuie, nu cum nu trebuie scrisă parodia.

doamnă Slavu, cum trebuie scrisă o parodie, v-am oferit eu un exemplu mai sus, din păcate, reacția dvs, mai bine zis lipsa dvs. de reacție la acest subiect, dovedindu-mi că-mi pierd vremea. probabil, d-l Cristea n-a vrut să-mi repete greșeala.

domnule Cristea, cred că v-ați grăbit. Viorel Vrânceanu n-a afirmat că poemul lui Blaga n-ar merita să treacă de atelier, ci doar că n-ar fi trecut.
ceea ce, dacă vă gîndiți bine, e cu totul altceva.


iar chestiunea cu blasfemia e un soi de perdea de fum, autoironie, amărăciune, spuneți-i cum vreți.

Domnule Ștefănescu,

Tocmai voiam s-o trimit pe dna Slavu la comentariul dvs. anterior, dar bine că ați trimis-o dumneavoastra.
Da, admit nuanța privind spusa dlui Viorel, deși parcă lucrurile n-ar sta chiar asa. In sfarșit, orice om avizat știe că, chiar dacă nu e un foarte mare poem, "Cântăreți bolnavi" este un text definitoriu pentru expresionismul blagian și-l încadrează pe poet mai limpede în "poezia amurgului".

Fiindcă dna Slavu a dat un exemplu din matematică o să-i atrag atenția că eu, compunând o alta parodie, "după calapod", am incercat să utilizez o metodă care e folosită și în matematică, dar mai cu seamă în logică (însă și în critica literară): metoda reducerii la absurd.

În sfârșit, n-am găsit că ar fi de datoria mea să explic aici ce este o parodie, pentru asta există dicționare de termeni literari și, mai ales, culegeri de parodii - și e bine să mergem la cele în care suntem siguri că ar Mfi parodii, precum ale lui Topârceanu sau Marin Sorescu...M-am limitat la a spune de ce textul doamnei nu e. Apreciez, totuși, faptul că nu și-a pierdut integral umorul în răspunsul dumneaei, lucru care s-ar fi putut întâmpla, știut fiind că așa se întâmplă de obicei cu umoriștii, imediat ce vine vorba de ei...