Epigrame trimise la "Centenar - Dimitrie Jega" - Timișoara

Comentez eceeași epigramă:

„Mama soacră m-a-ntrebat
Ce m-aș face dacă moare;
I-am răspuns îndurerat
Să mă pună la-ncercare.”

Când soacra lui a simulat,
Ca o verificare,
Sărmanul s-a împiedicat
De piatra de-mcercare.

E lăudabil efortul domnului Ionel Iacob-Bencei.
Pe 21 aprilie Dimitrie Jega ar fi împlinit suta de ani.
În memoria acestui mare epigramist, voi adăuga câteva dintre epigramele sale:

Dilemă

Trec ani și ani și nu se-ndură
Să-și schimbe viața. Stă și-așteaptă.
Păi, cum s-apuce calea dreaptă
Când toți îi cer... o cotitură?

Epigrama

Epigrama-i muză calmă,
Care-atunci când se ivește,
Te alintă cu o palmă
Și cu alta te cârpește.

Unui avocat

Astăzi s-a-ntrecut pe sine,
Apărând ca niciodată,
Iar clientul său, în fine,
A ieșit basma... vărgată.

Termometrul

Are-un trup frumos, gradat,
Dar nu-mi place nici de frică;
Eu, sărmanul cad la pat,
El, din contră... se ridică.

Final de experiență conjugală

Rând pe rând au cam trecut
Anii noștri cei frumoși...
Toată viața m-ai cusut,
Iar acuma mă descoși.

Autoepitaf

Acum că totul s-a sfârșit,
O mărturie se cuvine:
Sunt pur și simplu fericit
C-am fost contemporan cu mine!
Dimitrie Jega

Vali a comentat una dintre cele mai bune epigrame ale lui Dimitrie Jega.

Post scriptum
Uitasem că eu nu am trimis catrene.

Nu contează culoarea politică
Parlamentarii-n România,
Că-s roșii sau portocalii,
Își fac temeinic datoria:
Ne bagă țara-n datorii!

V.S.

Indiferent cum e vopsit,
Parlamentarul - om integru -
A preschimbat, necontenit,
Al nostru trai, în roz... spre negru!

Dan-T

De la străbunii ce luptară
Și viața și-au jertfit, cândva,
Am moștenit această țară,
S-avem de unde… emigra!
(Vali Slavu)

Epigrama e foarte bună. Îi dau o replică lirică:

E ca mătasea țara ta,
Din care gânduri dragi poți toarce
Și ai de unde poți pleca
Și ai și unde te întoarce.
E.S.

Un grupaj foarte bun, deși temele nu au fost deloc ușoare. Preferatele mele 2,4,3,1. Foarte inspirate și replicile la epigrama lui Dimitrie Jega.

pentru aprecieri și pentru replicile reușite!
Din acest grupal, mie mi-a plăcut cel mai mult epigrama „Moștenire”.
Pentru epigrama despre soacră, am mai avut o variantă. A trebuit să aleg două din trei și am renunțat la ea. Dar dacă tot am scris-o, măcar s-o postez aici, să nu se simtă chiar așa nedreptățită. :)

Alarmă falsă
Soacră-mea, de-o vreme-ncoace,
Tot se laudă că moare,
Dar e bine și vivace,
Însă eu mai am răbdare…

Meritul principal al acestui grupaj este acela că a salvat cele două teme stabilite, în sensul că a mai atenuat din îndârjirea cu care ele (mai ales prin "indicațiile și orientările" scrise cu alte caractere) conduceau spre o anumită abordare partinică. Altfel spus, autoarea, în mod elegant, a respectat temele, dar "nu a mușcat momeala". De fapt, salvând temele, și-a salvat și propriile creații, pe care le poate depune în portofoliul personal, unele dintre ele rezistând și după concurs (cât de mult, vom vedea). Remarc, de asemenea, echilibrul valoric, atât între teme, cât și între epigrame. Toate catrenele mi se par atent construite, greu se poate spune că sunt scăderi valorice la unul sau la altul, dar nici nu se poate afirma că vreunul este cu totul și cu totul nemaipomenit de bun. Faptul că printre atâtea alte preocupări de serviciu și de familie, printre atâtea alte sarcini legate de Agonia și de publicațiile la care colaborează, printre atâtea alte concursuri la care trimite constant, a reușit să scrie, pe teme impuse, șase catrene mai mult decât onorabile, este, în opinia mea, o dovadă că Vali Slavu are încă resurse, care nu sunt la îndemâna oricui.
Felicitări pentru premiu!
Cornel

Subscriu integral la părerile lui Rodean, are perfectă dreptate când afirmă cî Vali Slavu a făcut eforturi deosebite ca să onoreze temele vizibil direcționate spre clănțăneala politică. A scris echilibrat, cuminte și inspirat catrene construite cu migală și grijă să salveze Măria Sa epigrama de asalturile netalentate ale unor neaveniți. Âmi permit să postez un catren mai răutăcios pentru Ionel Iacob de care îmi amintesc cu plăcere că era cândva un epigramist dotat. Cu tot riscul îl înscriu mai jos:

Teme grosier politice și veșnicele soacre

Cum acționează-n chip ignar
Un creier copleșit de neguri:
Pentru-al lui JEGA centenar
Bencei propune teme-jeguri.

Domnule Iurașcu,
Vorbeați de riscurile pe care vi le asumați prin catrenul (dur, într-adevăr) adresat domnului I.I.B. Păi, primul risc este acela de a fi trecut comentariul respectiv la OffTopic, ceea ce nu ar fi de mirare, deoarece domnul în cauză nu are cont pe Agonia, ca să vă răspundă...
Fără supărare, nu?!
Cornel

Cornel, am scris epigramele într-o manieră mai „elegantă”, mai ales din motivul că – nefiind la curent cu evenimentele politice – am abordat temele la modul general. Observația despre multiplele mele preocupări m-a uns pe suflet, într-adevăr îmi împart tot mai greu timpul. Îți mulțumesc!
Tataia, și dumneavoastră vă mulțumesc pentru aprecieri! În ceea ce privește catrenul cu dedicație, subscriu celor spuse de Cornel. Ne „înțepăm” noi între noi, dar e bine să nu-i amestecăm pe colegii din țară care nu postează pe Agonia sau poate nici nu folosesc internetul. Agonia e un site literar, putem spune că e un fel de revistă on-line. Credeți că revistele tipărite ar publica un catren în care un confrate este catalogat ignar și cu mintea-n negură?

...pentru premiu. Cred ca la Buzău, unde eu sunt persona non grata, a fost frumos .Mi-a zis Geko. Grupajul tău e bun deși sunt unele idei vechi, cum ar fi omonimia "datorie-datorii" sau expresia arhicunoscută "situația-i albastră" atât de bătătorită. Mă mir că Bencei, care este un mare vânător de similitudini, a trecut cu vederea. Sau poate a respectat cuvântul arbitrilor din "centru". Nu același lucru îl pot spune despre: "Președintele salvator", "Moștenire" și "Inițial am avut..." pentru care ...felicitări sincere. Sunt epigrame,epigrame.
Părerea mea.

și eu că omonimia "datorie-datorii" a mai fost folosită în epigrame. Am căutat pe Google și n-am găsit nimic. Oricum, consider epigrama respectivă cea mai slabă din grupaj. Expresia "situația albastră" s-o mai fi folosit, dar nu asociată cu "Roșia Montană". Am mers pe jocul de... culori.
Mulțumesc pentru stea!

Omonimiile, omofoniile sau expresiile uzuale fac parte din patrimoniul limbii române și nu sunt proprietatea cuiva. Pentru oricare dintre ele ne putem gândi că un răzeș hâtru le-a utilizat înaintea noastră, spunând ceva șugubăț. Poate chiar cu câteva sute de ani înainte, pentru că suntem un popor spiritual.
Dacă suntem inventivi când ne jucăm cu ele, e ca și cum le-am redescoperi.
Paradoxul căilor bătătorite este că ele ascund noutăți pe care mulți nu le mai bănuiesc. Și tocmai rutina îi face pe cei mai mulți să nu le observe. Așa că ele rămân surse epigramatice.
O cronică turcească descrie foarte bine caracterul nostru național: În noaptea de după bătălia de la Călugăreni, turcii erau ca niște curci ploate, iar românii cântau și glumeau, citez "după firea lor cea veselă" Între ghilimele sunt cuvintele cronicarului turc.
Dacă acestei firi vesele, care ne-a fost transmisă din moși strămoși, adăugăm și inventivitatea noastră ereditară, nu mai avem de ce să considerăm omonimiile, omofoniile sau expresiile uzuale ca pe un tabu.
E.S.

Nu zice nimeni că nu ai dreptul să folosești omonimiile sau ideile bătătorite dar nu+i frumos să crezi că ai redescoperit roata. E foarte ușor să reiei o idee sau să faci o epigramă după alta sau după un banc, o anecdotă care umblă pe stradă. De exemplu la datorie+ datorii avea, pare-mi-se Zeno Turdeanu(dacă nu mă înșel)
următorul catren (citez din memorie)_:

Părinți și copii

Părinții le-au cerut să fie
Mereu prezenți la datorie
Și-acum - cuminții lor copii
S-au înglodat în datorii

Îmi cer scuze pentru imperfecțiune. Nu e pe net deoarece e scrisă pe la 1986 Deci e bine să ne ferim de idei facile