Valeriu Sofronie

din cand in cand trenul se opreste in gara
din cand in cand flurii isi pierd aripa in plus
din cand in cand se scrie si poezie...


fain dom\'le

VS

\"între pământ și ceruri...doar stâlpi de telegraf... lucind doar...încolăciti pe nisip..\"
Haiku-urile tale Djamal au un fel de cheie in ele care te face sa le repeti in variate feluuri si mereu altfel...
Ca de obicei, o lectura placuta si bine primita sufletului meu.
Multumesc, prietene
Valeriu

Cum zici si tu...\"acoperișurile din piele de om
cu aripi de fluturi\" stau deasupra noastra, iscodind prin noi, cautand ora.

Mi-a placut poemul, chiar daca monologul zilei nu vrea sa asculte de ea...

Cu prietenie, Valeriu

Daaaaaaaaaaa...
\"nu mai sunt blândă ușoară și înțeleaptă ca fata popii
intru de fiecare dată într-o nouă capcană
nu caut iarbă de leac\"


Ai stapanire in vers, simti dincolo...
Mie mi-a placut
Valeriu

Splendida metafora, reusit poem, bun poet.

Multumim...mai venim ( fara venin)

Cu prietenie, nu putina,
Valeriu.

Hei Petrachiosule intelept,
la multe provocari mai supui tu constiinta noastra plapanda...

Prima,tipatul si soapta nu sunt atitudini sociale...sunt atitudini de constiinta...Tu nu tipi la cineva,,,tu tipi la ceva...tu nu soptesti catre cineva, tu soptesti catre ceva ...O dimensiune straina banalului ametafizic, se strecoara aici in versul tau...Pe el ti l-ai luat drept insotitor de constiinta in drumul catre Sublimul care tinteste Transcendenta...

A doua, atitudinea ta este de respingere a tot ce nu intra in planurile tale de cartografiere a necuprinsului, a tot ce iti intarzie privirea la ne-rosturi si sterilitati...

Ca de obicei, nu doat cauti ci esti si gasit. Acel ceva iti scrie poemul ca un abur pe tamplale varstate..
Cu prietenie incomensurabila, Vali.

Intre doua poeme ale tale, secundele se transforma intr-un anotimp al intelepciunii....Se vede varsta si experienta, se vad intrebarile, se vede omul care nu arunca cuvintele precum pietrele.

Prietene, multumesc de intalnire,
Valeriu

Poate fi vorba de un El sau poate fi vorba chiar de EL.
Daca este un El, te inteleg…Cand se jerfeste pe carnea noastra si arde atat de tare, trebuie sa iesim afara si sa strigam ca o Vestala atinsa de rug.
Daca este chiar EL, e mai greu si nu stiu…ca si eu atat de mult arunc cu piatra incat ma intreb ce o sa fie cand toate zvacniturile alea de maini se vor intoarce impotriva.

Poem frumos, curat.
Mi-a placut in mod aparte
„azi mă spăl de tine și de toate metaforele
care odată îmi îmbălsămau trupul…
dacă voi avea nevoie de tine pot deschide orice vers
ca pe o ușă secretă să-ți adulmec spatele gol”

Cu si mai multa prietenie, Valeriu.

Noi scriem si o facem mai bine sau mai rau...dar sunt unii intre noi care au intr-adevar si degete ca sa atinga sublimul, daca nu chiar transcendenta. Matei este unul dintre ei. Cu siguranta.

Multumesc calduros pt aprecierea ta care, repet, si pe mine m-a onorat de fiecare data.
Valeriu, cu prietenie.

Mereu ne intrebam ce cautam noi in aceasta lume rasturnata a poeziei...intoarsa pe dos cum o numea Hegel...Cred ca o sa aflam sau poate nu. Indiferent ce va fi, noi vom scrie pana cand, dupa ce o viata am imbracat cuvintele in sufletele noastre, ele, cuvintele, ne vor imbraca pe noi in materia lor. Sau CUVANTUL cel mare.
Poate ca ne vom salva totusi locul din noi de la stergerea definitiva.

Cu multa prietenie in a vorbi cu poetul despre poezie, iti multumesc.
Valeriu

Ecaterina...multumesc de trecere...dar ii datorez prea mult lui Visniec


Doru...prietene...ai amintiri adanci, nu numai prezente. Volumul de poezie care va iesi cat de curand ii este dedicat lui Matei.

E o mare bucurie sa te reintalnesc prin el si vice-versa..
Cu prietenie si multumiri,
Valeriu.

Metafora asta \" un suflet pe genunchi \" are atata tragism in ea.

Lucrurile care se intorc și te privesc în ordinea inversă... comunica ceva din cea mai adanca legatura care se intampla intre noi si restul lumii...complicitatea lor la desfiintarea noastra, bucuria lor la bucuria noastra...starea de intelegere nu le poate ocoli...


Daca in noi nu va incolti gandul mortii, nu vom putea creste...ramanem seminte uscate intre ciulini...Zici asa de trist si de adevarat:
\"vei sta pe un scaun
și oglinzile se vor întoarce
va ticăi un secundar
și nu îl vei fixa cu privirea
cu nimic

și te duci\"

Dumnezeu sa iti binecuvanteze cuvantul.
Cu prietenie, valeriu.

Multumesc pt rabadarea lecturii dar si pentru critica pertinenta.
Voi intra in poem si il voi mai chestiona putin, intrebandu-l si de cele semnalate de tine.
CU prietenie, Valeriu.

Ada, nu ti se dezminte stilul tau....
In plus, nostalgiile par sa cuprinda poetul din tine cu ambele brate. Si nicaieri nu se afla nicio aripa.

Sensibil, curat.
Placut, da .
Valeriu

Omologarile, acelea sunt.
Ma bucur ca ai fost in spiritul in care am fost si eu scriind poemul..
Multumesc.
Valeriu

Trecerile tale, chiar daca le impropriez cu intarziere, ma bucura de fiecare data la fel de mult.

Scuze ca nu am trecut la raspuns de indata si multumesc pt gandul de incredere.

Cu prietenie, Valeriu.

Doamne, cata singuratate nu este in carnea noastra ...
Poem plin, congruent cu Frumosul si Inima Ratiunii.
Nu pot spune decat ca e nevoie in site-ul nostru si de oameni mai intelepti care sa puna in poem ceva din nisipul auriu al Sapientiei...
Va felicit, Domnule Teodor.
Sunteti un Domn.
Valeriu

Doamne, cata singuratate nu este in carnea noastra ...
Poem plin, congruent cu Frumosul si Inima Ratiunii.
Nu pot spune decat ca e nevoie in site-ul nostru si de oameni mai intelepti care sa puna in poem ceva din nisipul auriu al Sapientiei...
Va felicit, Domnule Teodor.
Sunteti un Domn.
Valeriu

intai
trimite-mi o poza cu tine si ti-o fac perfecta
ca , e drept, poza ta este cam de la distanta
tre sa stim si personalitatea fizica a celui ce scrie...
Cat despre Commnet, jos palaria
Cat despre NARCISISM...cata dreptate ai !
Sper sa pot scapa de el cu ajutorul prietenilor
Poezia asta totusi este \"arsa\" volumului meu de poezie...este DESCHIDEREA..
Este atentionat cititorul la ce sa se astepte


Astept poza si multumesc mult nu numai pt trecere ci mai ales pentru privirea aruncata furis printre gratiile poemului meu schiop

Cu prietenie, Valeriu.

Nimic din ce discutam noi nu ramane neroditor...parca asa am conchis in ultimii ani.
Ca de obicei, panzele mele cameleonic-naturaliste, nu te mai iau prin surprindere. Ai inteles ca numai acela care nu ucide nu poate prinde nimic.
Si nu doar aici, ci acolo unde este locul tau - in poem. Citez deci din ale tale:
\"Jack a venit din umbre și a trasat mai întâi forma acelui gât universal
care trebuie străpuns...\". Ai inteles, dovada ca i-ai dat un dsens obiectiv, in poem, ca nu poti aspira la Universalul Fiintei decat spunand in acelasi timp cu Sfatuitorul cel bun \"nu încerca să uiți văzduhul să te inspire este tot ce ai în noapte
peste tot te poți izbi de tine te izbești de tine ia aminte..\".
Poemul care nu spune nimic, vanatoarea figurinelor de paie sunt repetarea purei identitati a lui \" Eu sunt eu\". Cum se poate iesi de aici, altfel decat ucigand ceea ce simtul atat de comun proclama drept Frumos in sine ?
Noi nu suntem decat niste ucigasi, spintecatori ai banalului frust care intinde peste tot oglinzi pentru a ne privi in ele, figuri de paie ce suntem....
Iesim din identitatea rea prin Crima universala, pentru a intra in Devenirea buna ...
Tu zici ca \"jack a venit din umbre ...\" adica de acolo claritatile comune nu mai spun nimic. Vanatorul meu iubeste aceleasi locuri ascunse...\"trebuie bine ales
momentul în care
vei lăsa în urma ta acoperișul...\".

Prietene, alternativa nu poate fi decat ce ai spus :
\"poți fi un vânător bun și blând, dar atunci nu vei face altceva decât să devii un colecționar al unor figuri de paie, sau poți alege uciderea realității pentru a fi ceea ce trebuie: ființatorul unei noi lumi...\"
Asadar, vanatori ce ne dorim a fi, sa luam bine seama la ce am inceput sa facem si sa nu uitam momentul in care trebuie sa ne pregatim cu multa grija propria vanatoare, ucidere de noi insine...

Nu mai zic nimic...pentru ca ne asteapta vanatorile multe ale dialogului.
Cu sangeroasa prietenie, Vali.