Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

aritmic

1 min lectură·
Mediu
poate așa se încheie totul
fără să ții în mâini ce ai iubit
înainte de somn
înainte de stingerea bruscă
a focului
când se întorc lucrurile
și te privesc
pe rând sau în ordinea inversă
a iubirilor
și taci
între oamenii de aici
și cei de dincolo
un corp se zbate fără strigăt
un suflet pe genunchi
serul care se prelinge
pe o altă fereastră
apa unei umbre sau un fluture orb
și te așezi
gândul din urmă tresărirea
odată cu tresărirea celui de alături
care se închide în somn
tu porți în sânge veghea
de la început
și mulți au murit
nu le poți aminti aici numele
nici măcar pe litere
i-ai însoțit
fiindcă da i-ai iubit
și iubești
dar vei sta pe un scaun
și oglinzile se vor întoarce
va ticăi un secundar
și nu îl vei fixa cu privirea
cu nimic
și te duci
095767
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
147
Citire
1 min
Versuri
35
Actualizat

Cum sa citezi

Ela Victoria Luca. “aritmic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/1807111/aritmic

Comentarii (9)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@george-pasaGP
George Pașa
Aici parcă se reconfirmă ideea că nu există un izvor unic al simplității. O ușoară tendință de clasicizare parcă răzbate de dincolo de literă, ceea ce ar putea însemna că adevărurile poetice mai pot fi (poate chiar mai trebuie) rostite și sub această formă reflexivă.

Cam atât, restul e dincolo de tăcere, dacă mi se permite această parafrază.
0
@adela-settiAS
Adela Setti
că te-am inspirat, Ela :)
probabil inconștient, ai dezvoltat pe marginea Aritmiei mele.
îmi place când poezia comunică subteran.

Adela
0
@ela-victoria-lucaEL
Ela Victoria Luca
pașa, nu există un singur izvor. de aceea căutăm mai departe.

adela? o mă uit în pagina ta, să văd despre ce vorbești în comm. poezia asta este inspirată doar de realitățile multiple di jurul meu, dn mine. și e scrisă la căpătâiul unui om.

mulțumesc, ela
0
@ecaterina-stefan
Ecaterina Ștefan
ca ceva totusi se intimpla, citind textul tata, mai sumbru, mai trist... oarecum altfel. si aici se simte, relfuxul. este, da, foarte sensibil, in aceste texte mai evident, razbate mai leste, circumstantle supun la debarasarea de surplusuri. multumesc ptr aceasta emotie transmisa in versuri, si ai grija de tine. sa fii bine.
0
@valeriu-sofronieVS
Valeriu Sofronie
Metafora asta \" un suflet pe genunchi \" are atata tragism in ea.

Lucrurile care se intorc și te privesc în ordinea inversă... comunica ceva din cea mai adanca legatura care se intampla intre noi si restul lumii...complicitatea lor la desfiintarea noastra, bucuria lor la bucuria noastra...starea de intelegere nu le poate ocoli...


Daca in noi nu va incolti gandul mortii, nu vom putea creste...ramanem seminte uscate intre ciulini...Zici asa de trist si de adevarat:
\"vei sta pe un scaun
și oglinzile se vor întoarce
va ticăi un secundar
și nu îl vei fixa cu privirea
cu nimic

și te duci\"

Dumnezeu sa iti binecuvanteze cuvantul.
Cu prietenie, valeriu.
0
@marius-nitovMN
marius nițov
Ela, tu care potrivești cuvintele să atingă sufletele, cugetele, conștiința luminii care nu umbrește lucrurile o dată rostite, faci din despărțire o posibilă întâlnire, chiar dacă e undeva ceva rostit cu nuanțe categorice. Dar aici e locul unei desfășurări interioare la înălțimea stărilor sufletești alese. Cu plăcerea acestei impresii!
0
@ela-victoria-lucaEL
Ela Victoria Luca
ecaterina, valeriu, marius, mulțumesc pentru semnele voastre aici, așezate în ordinea firească a lucrurilor, a întâmplărilor.
ela
0
IR
ioan ravel
rascolesti afund in sufletul omului cu aceste versuri. de aceea inima cateodata bate nebuneste, altadata aproape ca nu mai bate. o poezie care, in tristetea ei, promite prin plecare un alt inceput.
0
@ela-victoria-lucaEL
Ela Victoria Luca
de nu s-ar mai răscoli, nu s-ar mai scrie, de prin suflet, prin alt suflet. și să nu fie dus, e încă timp de trai și de suflu. mulțam,
ela
0