Poezie
Kabbala 13
2 min lectură·
Mediu
la numărul acesta au fost mai multe bătai în ușă
o voce metalică repeta mereu
“sub umbrela deschisă a Shambalei
ploile au înghețat
pe pereții cerului”
am întors cifrele pe toate părțile
nu se arăta sceptrul
cu care se despart apele sîngelui ascuns
în spatele vieții
“Pentru că nu te-ai apropiat cu inimă curată
de frica Domnului și inima ta este
plină de vicleșug...”
am bătut încă o dată
cifra stătea în fața mea neatinsă de gând
un arbore cu ramuri noduroase
ridicate de gravitații nepământene
îmi striga din cuvinte
să caut la rădăcina lui
Înțelepciunea, Frumusețea și Forța
dar aburii se ridicau de sub tălpile mele grele
de parcă aș fi călcat în pământuri nebotezate de istorie
“Înălțimea cerului și lățimea pământului
și adâncul și înțelepciunea
cine le va cerceta?...”
acum loveam cu cizmele și pumnii sângerii
recunosc
nu am iubire să-ți dau
nu mi-am jerfit trupul niciunei cruci
încă am secat și mările
să nu se apropie peștii de țărmuri
sunt printre cei care strigă de dincolo de povești- Ucideți Profetul
“Iubirea de Dumnezeu este înțelepciunea slăvită
și cui voiește El
aceluia o împarte după chibzuința Sa...”
de va arde cineva mărturia acestei răstigniri în cuvânt
atunci nu rămâne decât
să ne furăm unii altora pustiul dimineții
074.194
0
LM
