Valeriu D.G. Barbu

port biată alcătuire povară un sac de oase învățate să doară port nervi lițe-ncurcate definitiv să mă pot crede cumva emotiv port și suport iubiri sumare unei vieți totdeauna

o dâră roșie se coagula pe cer, pe caldarâm, pe măști Moartea se dădea cu ruj pe buze… Să nu găurești niciodată steaguri… sevele pământului își cer dobânda gloata cu sufletul la gură credea

sirop - antroposfera înseamnă șapte miliarde de lacrimi de scâncete (scântece) cristaline iubim copiii ca pe purtători de căni cu apă la bătrânețe – câtă apă ai să vrei? freamătul și

draga mea, tù ești femeia, tu ești pentru mine suma tuturor femeilor din lume - poate că de asta și ...tot dau să îmbrățișez femeile pe stradă? și astfel, dacă aș face-o, nu te-aș trăda nicio

Sunt un tren spre nicăieri, la geamul lui copacii aleargă în cerc. Ceru-i de celofan, oamenii cresc franzele proaspete Morții. Ceva vertical mă taie și mă împarte, centrifuga cadranului scoate

lasă-mă Doamne aici să-mi consum patima și nălucile bonus, de ce să mai plec? raiul și iadul sunt ipostaze sumare în mine niciodată nu pot fi singur se-mbulzesc eu-părelnici, fiecare să

nu sunt nici mai rău nici mai ...eu cu ...oricâte întâmplări arse a fost totul precum o cămașă - am purtat-o cu eticheta la vedere s-o pot cândva înapoia timpul nu se pierde când înveți

Bei, bei pe ascuns, bei ape fosforescente și tutun sintetic Bei holograme de gurguie țuguiate Bei subliminal impotențele radicale ale unui ev precar Sătul, o pui de-o revoluție, coada mâței

Trei semne pe cer, trei pe pământ, acest copil se va naște – cu el ușa-ou se deschide iertării aceleiași lumi, încă vor mai fi suferințe, vor mai fi piedici – nimeni nu va putea trăi viața

o ghicitoare cândva mi-a prezis c-o să mor de la apă așa că, vă rog nu-mi puneți niciodată, niciodată apă în vin o alta mi-a prezis c-o să mor de foarte multe ori în accident de

și se jură că mă-njură prietenul apropiat că mi-e foame doar de poame din pomul imediat mă cred foarte și sunt poate aici cel mai important doar oglinda ea mă crede că azi nu sunt

școlit prin filtrele unui ev buimac, deprins la calcul și prognoze spiritul meu de Iudă modernă pe cât te-ar vinde astăzi Iisuse? . treizeci de bănuți impozabili, mai mult? vor prinde cocoșii

înșir paradoxurile pe sârmă, ca pe rufele puse la uscat pe vreme ploioasă lenea astăzi este mult mai harnică decât pornirea spre fapte mărețe la care diminețile amice-inamice mă mitraliază îmi

să fi fost ceva mai chibzuit și să-mi fi pus deoparte în tinerețea dintâi câte un sunet măcar din cântecul ciocârliei, din cântecul cucului, din fâlfâitul de aripă al prigoriilor... să-mi

ea îmi cere să tac din creion să tac din foaie niciun vers nu i se pare hidraulic să-i salte uimiri cu mâinile și cu buzele zice că știu mai multă poezie crede orice cuvânt doar o

mușc lumină, aer și sunet sunt nou-născutul fiecărei secunde cresc lujer mirării locale în ciuda celei dintâi râd de zeul de serie căruia nu-i mai iese vopseaua de pe mâini rezugrăvind lumi

străzile par fermoare în jurul caselor din jurul oamenilor cei fără adăpost sunt salvați mijloacele de transport în comun le văd șifoniere pe roți cei goi sunt salvați nicăieri un surâs,

am ajuns să-mi vorbesc cu ...dumneavoastră, să-ntorc într-o parte privirea jenat când prin vitrine trece oglindindu-se infatuarea, nu-mi mai ajung cu prăjina la nas... am ajuns să-mi fac

sunt gelos de dau în tuse fumez numele tău scris de mii de ori pe foiță un păduche de lux pe inimă îngână psalmi (pithia desculță rânjește fotogenic) în bibliotecă toate cărțile-s jolly și

vrem mereu dovezi de iubire, anestezii ipocrite ah, femeie, de câte ori mi-am golit sufletul ca să te pot iubi...! vrem garanții, considerăm relația aceasta o investiție, ne cresc muguri

ieri mă-ntrebam unde se duc cei care se duc și câte ouă mai sunt în cuibul de cuc și câți lăstari vor mai crește inimii azi, câți dintre anii mei vor mai fi bieți nomazi cât voi mai lustrui

domnule doctor, faceți ceva de-atâta bine mi-e rău dați-mi un leac, la nevoie extirpați vreun organ vinovat iubesc permanent și fără motiv în toate femeile lumii o văd doar pe ea și mă