Sirene, fluturi și prezumția de iubire...

în orice pește se-ascunde o sirenă

dilema mirosului o poți desluși doar respirând-o

cu amândouă nările

în apele iubirii nu poți face pluta, nici surfing...

colacii de salvare sunt buzele tale, buricele degetelor, pleoapele

dar mai ales surâsul inimii cu nervii întinși la superlativ –

acum, vă și văd, adami nătângi, dând fuga la pescărie

să îmbrățișați cu patimă o scrumbie, o știucă, o mreană...

în orice fluture se ascunde un prinț fermecat

femeile de odinioară purtau voaletă anume

astăzi duc pe umeri kalashnicovul carierismului

trag la ținte mișcătoare în fluturi și rup vraja – acum, vă și văd,

eve sfioase, dând fuga să prindeți la insectar prinți (cu tot cu caii lor mai importanți decât ei)

în orice cuvânt se ascund intențiile șarpelui

orice ai spune, sau ai aștepta să ți se spună,

se sparge-n ecoul de dinaintea rostirii,

de cotorul mărului, ce –a mai rămas din pământul acesta,

în care iubirea-i confundată cu un vierme