Poezie
gaura...
1989
1 min lectură·
Mediu
o dâră roșie se coagula
pe cer,
pe caldarâm, pe măști
Moartea se dădea cu ruj pe buze…
Să nu găurești niciodată steaguri…
sevele pământului își cer dobânda
gloata cu sufletul la gură credea în
dezîmpietrire
Moartea fudulă, despletită, spărgea oglinzile
Să nu mături în casă în zi de Crăciun… niciodată
ochiul înota în surâs, vedea ce i se cerea: precum
și noi iertăm greșiților noștri
leru-i ler, rostea metalic colinda la geamuri
Moartea
Să nu arunci niciodată cămașa ta în foc…
Cineva… a furat gaura din steaguri
ți-a lăsat iluzia că Binele locuia undeva departe
și că te va vizita, tu doar invocându-l
Moartea te-a părăsit, ești de-a dreptul liber …crezi
Simbolul tău de acum, gaura din steaguri…
001.530
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Valeriu D.G. Barbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Valeriu D.G. Barbu. “gaura....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeriu-d-g-barbu/poezie/14020169/gauraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.