o biată coală...

nu sunt nici mai rău nici mai ...eu cu ...oricâte întâmplări arse a fost totul precum o cămașă - am purtat-o cu eticheta la vedere s-o pot cândva înapoia timpul nu se pierde când înveți să-ți asumi rușinea (fără să faci din asta virtute sau paradă, adunând compasiuni publice... pentru vina altora sau ...mai mult a ta) timpul se câștigă cu răbdare nu sunt mai rău nici mai altul cu toate neîntâmplările scurse numai blazații umblă după frustrări proaspete, mie mi-a ajuns sensul lui destul pe norme fixate mereu de alții sunt aici și acum - e ca la hotel în eul ăsta, uite, un soi de provizorat sau turism deșirat în propria piele (da, cea pe care unii s-au îmbulzit să-i pună preț, s-o parieze... când nici eu n-o consideram mai mult decât o biată coală de scris albă și sferică nu am de ce să-mi cer iertare ar putea ierta doar cine a trăit vina, iar acela n-are nevoie de cereri ideea de dreptate?... - e ceva ascuns în iubire - și cine a iubit într-atât?