Valeria Lioara Roman

dacă nu ar fi existat un limbaj al trupului nu aș fi fost aici, acum dacă nu ar fi existat un limbaj al timpului nu m-ar fi durut toamna dacă nu ar fi existat un limbaj al rugii nu aș fi

Plec în noapte. Și nu plec oricum. Ci însoțită de una din marile mele iubiri: liniștea. Vreau să ies din gândurile palide și triste. Se spune că noaptea e ziua celor care caută în ei și nu în alții.

Dimineață. Abia ce mi-am deschis pleoapele. Mă uit spre cer. Afară e senin. Rândunelele zboară dinvreme într-un cerc amețitor. Am auzit un lucru interesant. Păsările Domnului, adică rândunelele, pe

Dimineață de iunie. Pășesc sfioasă pe poarta mănăstirii, unde toată liniștea lumii se învârtește în jurul meu. Toate bucuriile și tristețile mele au aici o singură rădăcină, numită Dumnezeu. E ceva

De ani în șir trec pe aceeași alee, aproape zi de zi, pe lângă un tei bătrân. La fiecare început de vară mirosul liniștitor al florilor lui mă duce cu gândul spre o nouă viață. Flori atârnate

Noapte. Liniște. Citesc. Și asta se întâmplă tot mai rar în ultima vreme. Renunț. Rememorez o zi din cursul săptămânii. Genul de zi în care lucrezi de dimineața până seara, cu ochii ațintiți în

Nu mai știu de-i vreme sau târziu Mă plimb și rătăcesc cuvântul viu Și te pândesc în timp ca pe-un vânat Iartă-mi gândurile cu gust de păcat. Mă plimb în ploaie și am rătăcit Vântul

Amintirile nu mi le poate lua nimeni. Sunt ale mele. Ai fost sublimă ca femeie, ca soție, dar mai ales ca mamă. Măicuță dragă îți sărut mâinile bătrâne cu care m-ai legănat, că Doamne, mult ți-am mai

Privirea ta obosită unduind peste trupul meu tomnatic mă adoarme lăsând în urmă cortina uitării cu ecourile ei. Simt respirația ta cu miros de briză care mă îngenunchiază în colțul

Merg pe stradă și gândul mă trimite Spre siderale depărtări nedescoperite Aș putea să trec într-o altă dimensiune Drept vocație pentru altă profesiune. Dar mă împiedic de un individ

Noaptea, o lupoaică bătrână și pofticioasă și de rele și de bune, nu-mi dă pace cu săruturile ei. Nu. Nu sunt săruturile vreunui bărbat. Sunt săruturile lui Iuda. Emblematice pentru trădare. E banală

Început de ianuarie. Atmosferă de roman englezesc. Afară, copacii au un aer trist în dimineața asta cenușie de iarnă. Mă îndrept către o scurtă vacanță. Revin mereu în aceleași locuri. La munte.

Aștept vara. În fiecare vară trăiesc o frumoasă poveste de dragoste. Ai crede că e o iubire imposibilă. Ce ne-ar putea despărți? Diferența de vârstă. Dar nu ținem cont de prejudecățile lumii. Ne

Îngerule ajută-mă să întorc semnele timpului, să trec proba de foc a îndoielii în oameni, să simt clipele vieții cum se apropie de mine atât de blând și de cald, să devin conștientă că povara

mi-e dor de tine primăvară am rătăcit destul prin iarnă mi-e dor de strigăt de cocori mi-e dor de rândunici în zbor mi-e dor de mugurii de tei prin crângul vârstei mele grave mi-e dor să

cerul varsă mărgăritare de lacrimi pe malurile unde demult îmbrațișarea așteaptă infinită și limpede ca marea să mă cunun cu azurul și cu zarea. un vuiet și-o mireasmă de pădure se nasc pentru