Poezie

Aripi deschise

1 min lectură·21 mai 2008

Mediu

Privirea ta obosită

unduind peste trupul meu

tomnatic

mă adoarme

lăsând în urmă

cortina uitării

cu ecourile ei.

Simt respirația ta

cu miros de briză

care mă îngenunchiază

în colțul așteptării.

Mă întreb

cine-și mai aduce aminte de zbuciumul meu

cine mă va iubi până la capăt

cine mă va urma până la sfârșit?

nu-mi răspunde acum,

nu te grăbi.

Lasă până ajungi să simți

contopirea durerii cu mine.

Mă simt eliberată și pură acum

deși pășesc mereu pe același drum

și strig.

Nu ucideți iubirea.

Totul în noi e prea sărac și pustiu.

002.373

Valeria Lioara Roman. “Aripi deschise.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/valeria-lioara-roman/poezie/1784089/aripi-deschise

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.