Poezii

dacă nu ar fi existat un limbaj al trupului nu aș fi fost aici, acum dacă nu ar fi existat un limbaj al timpului nu m-ar fi durut toamna dacă nu ar fi existat un limbaj al rugii nu aș fi

VRValeria Lioara Roman

0

0

îmi întind brațele ramuri și pun degetele pe rană nu caut subterfugii să mă ascund doar mângai cicatricea lăsată pe tălpile mele de potecile nepășite și-mi plimb trupul îmbătat de liniștea

VRValeria Lioara Roman

0

0

Nu mai știu de-i vreme sau târziu Mă plimb și rătăcesc cuvântul viu Și te pândesc în timp ca pe-un vânat Iartă-mi gândurile cu gust de păcat. Mă plimb în ploaie și am rătăcit Vântul

VRValeria Lioara Roman

0

0

Merg pe stradă și gândul mă trimite Spre siderale depărtări nedescoperite Aș putea să trec într-o altă dimensiune Drept vocație pentru altă profesiune. Dar mă împiedic de un individ

VRValeria Lioara Roman

0

0

mi-e dor de tine primăvară am rătăcit destul prin iarnă mi-e dor de strigăt de cocori mi-e dor de rândunici în zbor mi-e dor de mugurii de tei prin crângul vârstei mele grave mi-e dor să

VRValeria Lioara Roman

0

0

cerul varsă mărgăritare de lacrimi pe malurile unde demult îmbrațișarea așteaptă infinită și limpede ca marea să mă cunun cu azurul și cu zarea. un vuiet și-o mireasmă de pădure se nasc pentru

VRValeria Lioara Roman

0

0

Ești departe mamă Și sunt singură mereu Ești dorită mamă Cerul lumii Peste mine trece tot mai greu. Ești aceeași mamă Vremea multă N-a schimbat iubirea Ce mi-o porți. Ești aproape mamă Tu

VRValeria Lioara Roman

0

0

Sfielnic vreau să suflu-n lampă Și m-aș plânge și n-am cui Nici un om nu-mi știe tragedia amplă Nerăbdarea plină cui s-o spun? Și te visez mereu iubito De n-ar fi harul tău să mă susțină M-aș

VRValeria Lioara Roman

0

0

Să-ți spun ce mai stăruie în mine? E caldul privirii și șoaptele gurii tale. Să-ți spun ce doresc să se-ntâmple? Aș vrea lângă umbra muntelui singur Să-ți revăd surâsul buzelor gata

VRValeria Lioara Roman

0

2

pașii mei nu vor lăsa niciodată urme pe alei. talpa mea strivește greieri care cheamă dragostea. iubitule în ochii tăi se aprind dorințele mele. tresar când dragostea mă caută tot mai

VRValeria Lioara Roman

0

0

vreau să găsesc floarea iubirii am nevoie de petalele ei să le număr în nopțile calde împreună cu tine dragul meu mă iubești? nu mă iubești? întrebări care vor deveni răspuns. te scriu acum

VRValeria Lioara Roman

0

0

în palme țin veșnicia lunii în inimă iubirea trecătoare în suflet povara păcatelor în ochi limpezimea izvoarelor. nădejdi risipite tot strâng, rânduiește-mi OMULE și mie o vreme să

VRValeria Lioara Roman

0

4

Dă-mi noapte, tu, o clipă de odihnă Și dăruiește-mi somnule uitarea Să șterg neliniști ce n-au tihnă Să sting și să înec visarea. Șuvoiul cald să mi-l îngheți în vine Dorinți să nu-mi mai

VRValeria Lioara Roman

0

1

Îngerule ajută-mă să întorc semnele timpului, să trec proba de foc a îndoielii în oameni, să simt clipele vieții cum se apropie de mine atât de blând și de cald, să devin conștientă că povara

VRValeria Lioara Roman

0

2

Între pământ și-atâta cer Călătoresc mereu Și am pornit la drum demult. Din câte visuri am avut Uitarea le-a-nghițit pe rând Dar ce-am avut, nimic nu știu Nici n-am murit, nici nu exist. Mi-e

VRValeria Lioara Roman

0

0

Privirea ta obosită unduind peste trupul meu tomnatic mă adoarme lăsând în urmă cortina uitării cu ecourile ei. Simt respirația ta cu miros de briză care mă îngenunchiază în colțul

VRValeria Lioara Roman

0

0

Unde vreți să fug? Cerul e prea departe ca să zbor la el și pământul prea tare ca să intru la sânul lui. Mai rămân aici cu voi. Cu sufletul treaz, pe scena divină din teatrul lui

VRValeria Lioara Roman

0

0

În imensitatea nopților cu vise albastre par o scoică ce-și închide definitiv perla, pierind. Sunt zile, ce-i drept, mai rare când nu știu, nu pot, nu vreau să mă bucur de nimic. Mă doare

VRValeria Lioara Roman

0

0