Poezie
mi-e dor
1 min lectură·
Mediu
mi-e dor de tine primăvară
am rătăcit destul prin iarnă
mi-e dor de strigăt de cocori
mi-e dor de rândunici în zbor
mi-e dor de mugurii de tei
prin crângul vârstei mele grave
mi-e dor să plec în miez de noapte
cu ale mele arse doruri toate.
mi-e dor de dorul dor iubite
tu nu-mi dori mai multă jale
gândindu-te la noi ca la ruine
acum când stau cireșii să înfloare!
Doamne îmbracă crângurile iară
lumina noaptea să o soarbă
frunzișul plânge sub povară
de doruri care veșnic se destramă
mi-e dor de toaca din vecernii
de liniștea din curtea mănăstirii
iubite mă topesc ca fulgii iernii
și viețuiesc de dorul primăverii.
003340
0