Neliniști

Dă-mi noapte, tu, o clipă de odihnă

Și dăruiește-mi somnule uitarea

Să șterg neliniști ce n-au tihnă

Să sting și să înec visarea.

Șuvoiul cald să mi-l îngheți în vine

Dorinți să nu-mi mai chinuie făptura

Să nu am dor, și vis, și gând, în mine

Râzând de nebuneasca-mi amăgire.

O rugă singură-mi rămâne

Stârnind un dor ce-i dincolo de fire

Din mal în mal s-aștern oceane

Să-mi treacă nopțile mai pline

Cu-o nouă șoaptă de iubire.

Tu, Doamne crezi că-ți cer prea mult

Să mă mai lași ca să ascult

Cum plânge ploaia în suspine?

De stau cu cine mă-nsoțesc

Dar dacă mor? Dar de trăiesc?

Comentarii (1)