Jurnale

Mai sunt doar câteva zile, și cel puțin calendaristic intrăm într-un alt anotimp: vara. În orașul care m-a adoptat cu niște ani buni în urmă simt de câteva zile un miros: mirosul liniștitor al

VRValeria Lioara Roman

0

0

Trecutul se numește istorie. Dar întotdeauna istoria începe de undeva. Și a început în urmă cu 87 de ani, când într-un sat din Republica Moldova, o femeie cu nume sfânt, de Varvara, l-a adus pe lume

VRValeria Lioara Roman

0

3

Amintirile nu mi le poate lua nimeni. Sunt ale mele. Ai fost sublimă ca femeie, ca soție, dar mai ales ca mamă. Măicuță dragă îți sărut mâinile bătrâne cu care m-ai legănat, că Doamne, mult ți-am mai

VRValeria Lioara Roman

0

0

Mărturisesc că uneori mi-e tare dor să mai călătoresc cu trenul. E-n firea noastră omenească să vrem mereu ce nu avem sau nu putem. Tot așa de firesc o să vină și întrebarea: – Ce sau cine te

VRValeria Lioara Roman

0

0

În vara în care am împlinit 15 ani am petrecut o vacanță pe care nu am uitat-o niciodată. Și au trecut destui ani de atunci. Dimineață de august. Vă rog să opriți aici îi ceru o fetișcană șoferului

VRValeria Lioara Roman

0

0

Noaptea, o lupoaică bătrână și pofticioasă și de rele și de bune, nu-mi dă pace cu săruturile ei. Nu. Nu sunt săruturile vreunui bărbat. Sunt săruturile lui Iuda. Emblematice pentru trădare. E banală

VRValeria Lioara Roman

0

0

Seară. Năucită de căldura de peste zi, deschid fereastra și simt nevoia să-mi beau ceaiul călduț pe melodia Tatianei Stepa: Singurătate. Încerc același lucru precum regretata interpretă: nevoia să

VRValeria Lioara Roman

0

0

Cu vreo trei săptămâni în urmă, într-o seară pe care voiam s-o închei plăcut, am ales să mă uit la un film. Și, tot butonând, m-am oprit pe un canal TV, unde frumoasa și talentata Sandra Bullock juca

VRValeria Lioara Roman

0

0

Dimineață de iunie. Pășesc sfioasă pe poarta mănăstirii, unde toată liniștea lumii se învârtește în jurul meu. Toate bucuriile și tristețile mele au aici o singură rădăcină, numită Dumnezeu. E ceva

VRValeria Lioara Roman

0

0

București. Ora 6.30. Gara de Nord. După o noapte legănată într-un tren îmbacsit de miros de zgură, deschid ochii și privesc spre geamul ca o mătase murdară. Dincolo de el, peronul pe care trec noapte

VRValeria Lioara Roman

0

0

mă doare timpul care doare și mă desparte tot mai tare de tine maica mea cea sfântă, când n-o să te mai am maicuță blândă! când mă strângi la pieptul tău parcă mă-nvăluie Dumnezeu. când

VRValeria Lioara Roman

0

0

Început de ianuarie. Atmosferă de roman englezesc. Afară, copacii au un aer trist în dimineața asta cenușie de iarnă. Mă îndrept către o scurtă vacanță. Revin mereu în aceleași locuri. La munte.

VRValeria Lioara Roman

0

0

De ani în șir trec pe aceeași alee, aproape zi de zi, pe lângă un tei bătrân. La fiecare început de vară mirosul liniștitor al florilor lui mă duce cu gândul spre o nouă viață. Flori atârnate

VRValeria Lioara Roman

0

0

Într-o zi hazardul m-a trimis în căutarea mea. Cu felul meu senin de a mișca secundele pe marginea orei am simțit că mă pierdusem. Eram dezorientată iar sufletul meu, acum mic, era schingiuit și

VRValeria Lioara Roman

0

0

Acolo unde orele se sparg în minute, unde uitam de mine, uitată de toți, unde mirosea a clipe aproape, mă regăseam îmbrățișată cu marea în fiecare toamnă dezmățată. Acolo mă contopeam cu trecutul. Mă

VRValeria Lioara Roman

0

0

Uneori mi se întâmplă ceva foarte ciudat. Mă întreb de ce zilele se aseamănă între ele. Sunt mie însămi ochi înlăuntru și ochi înafară. Ca și cum aș spune... cerul de dincolo de cer, pământul de

VRValeria Lioara Roman

0

4

Când trăiești miracole în fiecare zi, miracolul devine rutină. Ce e miraculos în mod constant pentru mine? De pildă, luxul imaginației. Pentru că în felul acesta supraviețuiesc. Îmi imaginez că

VRValeria Lioara Roman

0

4

Dimineață. Abia ce mi-am deschis pleoapele. Mă uit spre cer. Afară e senin. Rândunelele zboară dinvreme într-un cerc amețitor. Am auzit un lucru interesant. Păsările Domnului, adică rândunelele, pe

VRValeria Lioara Roman

0

0

Dimineață de iunie. Ora 7. M-am trezit deja de vreo 3 ore. Încă o noapte plină de revelația întunericului. Golită de sens. Maladivă. Oare ce rău mi-a umplut atât de mult sufletul încât să nu treacă

VRValeria Lioara Roman

0

0

Nopțile de mai. O cale spre amintiri de demult și meditații. În ultima perioadă mă gândesc mai des, poate prea des la întâmplările din viața mea. Unele frumoase, altele nu. Tot mai mult aud în

VRValeria Lioara Roman

0

0

În această sfântă dimineață de Paști m-am îndreptat ca un creștin spre o mănăstire dragă sufletului meu. Ca de fiecare dată când mă îndrept într-acolo simt o chemare, o liniște aproape fără

VRValeria Lioara Roman

0

0

Trec zilele și nopțile. Trec anotimpurile unele după altele. Așa a trecut și primăvara asta. Și pentru mine n-a însemnat nimic. Ca și cum aș fi citit într-un ziar un articol cu un titlu de mare

VRValeria Lioara Roman

0

1

Captivă prejudecății am ales măiestria tăcerii cuvintelor. Prejudecata cu rădăcinile ei și teama de izolare, de ce va crede eterna lume despre mine, m-a făcut să aleg să tac. Să păstrez pentru mine

VRValeria Lioara Roman

0

0

Mi-e teamă. Se apropie Sărbătoarea Paștelui. Bucuria ar trebui să fie nemărginită. Oamenii sunt mai interiorizați, mai liniștiți de Învierea Domnului. Dumnezeu Omul este în noi, în suferința noastră,

VRValeria Lioara Roman

0

0

Aștept vara. În fiecare vară trăiesc o frumoasă poveste de dragoste. Ai crede că e o iubire imposibilă. Ce ne-ar putea despărți? Diferența de vârstă. Dar nu ținem cont de prejudecățile lumii. Ne

VRValeria Lioara Roman

0

0

Când eram mică îmi plăcea să visez cu ochii închiși. Puneam geană pe geană și o lume fantastică devenea reală într-un minut sau mai puțin. Mă sileam să nu deschid ochii ca să nu moară visul.

VRValeria Lioara Roman

0

0

E seară. Mă uit spre ceas. E ora 21. Sunt neliniștită. Aștept vești de ceva vreme. Și ele nu vin. Sună telefonul. Alo! De la celălalt capăt al firului, se aude o voce. Vocea caldă și domoală care

VRValeria Lioara Roman

0

3

Cerul. Ograda stelelor. Aseară cerul plângea cu stele. Mi-am cufundat privirea în infinitul lor și m-am trezit întrebând: – Ai văzut câte stele sunt pe cer în noaptea asta, iubitule? Cât de frumos

VRValeria Lioara Roman

0

0

Omul. O ființă slabă supusă tentației, riscului, atras de lucruri care fac rău, care rănesc care depășesc puterea de înțelegere. Omul. Plin de pasiuni, de patimi, de năravuri. Stapânit de dezmăț,

VRValeria Lioara Roman

0

0

Stăteam ca fermecată pe marginea patului. Numai ce mă trezisem dintr-un somn de vreo 2 ore. Nu că aș îndrăgi în mod special felul acesta de odihnă. Dar boala care m-a țintuit de ceva vreme și cu care

VRValeria Lioara Roman

0

0

Noapte. Liniște. Citesc. Și asta se întâmplă tot mai rar în ultima vreme. Renunț. Rememorez o zi din cursul săptămânii. Genul de zi în care lucrezi de dimineața până seara, cu ochii ațintiți în

VRValeria Lioara Roman

0

2

Plec în noapte. Și nu plec oricum. Ci însoțită de una din marile mele iubiri: liniștea. Vreau să ies din gândurile palide și triste. Se spune că noaptea e ziua celor care caută în ei și nu în alții.

VRValeria Lioara Roman

0

0

Zilnic mă întâlnesc cu tinerețea. Pe stradă, în tramvai, în parcuri, în magazine. Sunt frumoși, bine făcuți, adică faini, după cum ar spune ardeleanu. Mai nou, îi găsești prinși în politică, în

VRValeria Lioara Roman

0

0

Presa este o formă de a reda realitatea în confruntare cu modalități de gândire. Ea contribuie la formarea opiniei publice și la schimbul de idei. În decursul timpului, oamenii au încercat să

VRValeria Lioara Roman

0

0

Îmi vine în minte această cugetare care sună așa: Analfabeții secolului XXI nu vor fi aceia ce nu știu să citească și să scrie, ci aceia care nu pot să învețe, să se dezvețe și să învețe din nou.

VRValeria Lioara Roman

0

0

Cine nu iubește toamna cu soarele ei care strălucește altfel, cu culorile ei aurii- ruginii, cu parcurile pline de frunze foșnind, cu diminețile cu miros de fag, cu apusurile sângerii, cu plecatul

VRValeria Lioara Roman

0

0

Se întâmplă uneori în viață să întâlnești oameni care să-ți marcheze soarta. Unii sunt ai tăi. Apropiații. Alții sunt de aiurea, de niciunde și de peste tot. Se spune, că în viață, totul este rodul

VRValeria Lioara Roman

0

1