Valentin Irimia

sa lecturez in creatia ta un poem de factura asta. Dar diversitatea este apanajul tau. Te transpui perfect si in acest registru. Cand spui "linistea se umfla" nu suna prea grozav dar adaugandu-i "pana la inaltare" o innobilezi. Si iarasi lovitura de maestru caracteristica "atatea pacate" sunt atat de bine si intr-o rugaciune dar se si topesc si in ceara lumanarilor.
Oricine inalta o rugaciune devine cersetor la izbavire (de ne place sau nu ne place asta este adevarul). Cu aceeasi admiratie!
Valentin

sa realizez ce a transmis colegului imaginea unui cub rostogolindu-se si poate(dar asta dupa sapaturi asidue) asociind primul vers unde se vorbeste despre rostogolirea timpului cu un vers de prin finalul poemului unde spui ceva despre cutia argintie a timpului(cutie care poate asimila imaginea unui cub). Cat despre penuria de Cuvant asta o trec la afirmatii rautacioase, din start am afirmat ce ma atras la textele tale si anume vastitatea universului lexical maiestrit folosit (cu anumite exceptii pe care ti le-am mai punctat cand si cand). De locvacitate stii ca te-am "acuzat" si eu intotdeauna, mai ales in comentarii dar si in ati elogia poemele mai concise (iarta-mi lipsa de celeganta) dar daca ar fi sa optez pentru vreo flecareala vreodata a ta ar fi singura.

PS nici eu nu am reusit sa elucidez cine e "Uruburu"

haiku mai reverberat sau cu coada ca o cometa. Versurile imi sugereaza leganarea unei barci pe care curg in leganare petale albe (caci daca se aflau deja in barca se presupune ca nu mai era goala) si ciresul musai sa fie batran ca sa faca puntea spre celelalte versuri concluzie. Tot intr-o leganare s-au scurs si anii in zadarnica asteptare. Tipic nipon minus zadarul. Cu prietenie !
Valentin

cuprins total iuresul in valtoarea lui care crestea exponential pe masura ce parcurgeam textul si simteam ca atinge progresiv apogeul dar nu puteam in paralel sa nu incerc sa-mi imaginez in ce se va stinge brusc caci fara sa fiu ipocrit din moment in moment asteptam sa se intample si asta. (Uite marcat de dinamica exacerbata a textului cata-mai fraza am scris). Evident a venit si momentul eliberarii imortalizat ideal. Apoi dupa tipicul personal apar versurile din final care multi ar spune ca sunt suplimentare. Si totusi dureros dar in afara poeziei valva se inteteste dincolo de poarta daca e vorba de ajutoare (chiar si numai pentru tigai la promotie). Felicitari pentru aceeasi originalitate in creatii!
Valentin

problema care ne macina pe toti cei care (cu lipsa de modestie indrasnesc sa ma includ) inca mai gandim si traim abisal. Suprematia efemerului, a superficialului, a kitschului in defavoarea valorilor clasice care la tine se traduc prin: "pegas, parnas, aticism, doinire-nalta - duh sublim".
Cateva mici remarci daca imi permiti: daca "baliverbe" s-a voit a fi o butada sunt convins ca "solicisme" (solecisme) e doar o scapare. Am remarcat ca scrii "dintr-o bucata" nu folosesti semne de punctuatie si nici noua ortografie pentru î din a asta iti da o amprenta personala cu care eu m-am obisnuit. De asemenea imi place nespus modul in care imbini termeni din sfere poetice diferite. Ex: "jeg, ciacara, prost versus gongoric, paradigme, anacolut". Deci Ioane care e concluzia ? Daca poemul nu prea mai exista, suntem o specie pe cale de disparitie prin selectie naturala? Chiar astept cu nestavilit interes ecoul tau.
Valentin

mergea: "proiectata-n bratele" ca sa fie din sapte silabe. Reactia colegului Dan Norea este epocala, am simtit-o citindu-ti textul, apoi am citit ceea ce mi-ai starnit in comentariul lui. Fain!

regasit Niarne! In contrast cu "sumbrul" textelor mele poemul tau este o apoteoza dedicata luminii si a miracolului renasterii unei noi zile, unui nou inceput, nou univers. Totul trait si simtit prin porii dilatati pana la exacerbare a indragostitei. Se desprinde din multe texte ale tale obsesia de albastru ceea ce se regaseste oarecum, si in creatia mea. Am si eu in penultimul text vis a vis de "inima sau clopot ce bate " - "toaca inimii". Iarta-ma ca trebuie sa-ti spun dar ultima strofa parca face parte din alta poezie. Vezi ca in penultimul vers ai o mica greseala de redactare. Oricum, impresionat de tumultul si bogatia trairilor tale te astept continuu!
Valentin

ca si culoarea "umerilor mici care au chemare de moliciune" sau poate a "boticului adulmecator dupa fragezime". Suave senzatii. Un alt capitol deschidem cand se intrevad :"tugui, semetie, yang". Un text aparent simplu dar care abunda de sensuri. Nici acum nu mi-am revenit dupa lectura lui "Faut de mieux". Deci sa dea Domnul sa fie mai bine!
Valentin

la trairile din timpul protestelor la care cu ingaduinta ta subscriu si eu. Un sonet prezentat la cote de maxima traire emitionala. Imi place Ioane tonusul tau
caracteristic oarecum altei varste, dar macar versul sa ne devina buzdugan. Am avut revelatia ca citesc din poetul meu preferat care a plecat sa protesteze pe alte taramuri A. Paunescu care a nascut astfel de sonete de revolta. Semanai si mai mult cu el daca fixai si semnele de punctuatie care in versul 11 chiar era necesar un apostrof dupa "monstru' ". Vezi ca in versul doi ai o mica greseala.
Mi=a placut enorm imaginea din antepenultimul tau text "baga-ti picioarele la mine-n san" care mi s-au parut de un imaginabil sublim. Te mai astept si eu cu prietenie! Valentin

imaginat ca efervescenta si nebunia infinita a albului pot sa fie concentrate in cateva silabe. Dar ce sa mai divaghez, ai devenit un lider incontestabil al haiku-urilor un adevarat virtuoz in domeniu. Te-ai monodirectionat oarecum in defavoarea poeziilor pe care candva le postai si ti le citeam cu placere. Te astept in continuare cu interes! Valentin

"ucide-ma iubeste-ma tot una"
Dela Freud cetire: iubirea si moartea cele doua axe dominand existenta
"Infloreste lemnul portii
Pe unde trec, pe unde vii,
In fata dragostei si-a mortii
Noi toti redevenim copii"
Am postat un text astazi si sa ma bata Dumnezeu daca nu mi-a luat mai mult efort alegerea titlului decat textul propriuzis si tot nu sunt multumit. Vreau sa cred ca fraternizez cu tine in ceea ce am spus caci "Rogvaiv" reprezinta textul tau in niste zari foarte indepartate. Nu sunt imagini policrome dar sunt de mare forta. Salciile pot fi de mare efect insufletite de de vant iar mugurul il poti ajuta lipindu-te de el sa se elibereze in inflorire.

vreo senzatie fluida dar ai reusit din plin sa ne faci sa o gasim noi, poate chiar sa ne diluam si sa ne amestecam cu emotia ei in curgerea poemului. Mi-a placut enorm imaginea transmisa de versul: "rochia clipocea ca o meduza esuata" precum si imaginea iubirii nedaruite care se intindea ca o pata de petrol. Foarte plastic si sugestiv. Mai putin motivul calutului speriat care ne reintoarce intr-un univers mai "uscat". Initial crezusem ca e vorba de un calut de mare dar acela nu poate tropoti. Ca intotdeauna ne-ai obinuit sa ne porti in cate-o calatorie unica, particulara unde lirismul este rege. Cu admiratie!
Valentin

plimbare mi-ai oferit prin lumea mirifica a aspiratiilor tale, plimbare care nu poate fi decat pe o scara spiralata pentru a-i lungi savoarea poate chiar necontenita ca a o numarare de matanii. "Zabava ce cade ca o umbra peste tacere" cuvinte care fac parte din aceeasi sfera dar care se aliniaza perfect, apoi vii cu termeni din alt registru: "desprins moloz din tencuiala imi arde" care parca contrasteaza cu blandetea trairilor ce-ti guverneaza creatia. Dar sunt convins ca Niarne e un mult mai bun sfatuitor.
"mi te strecori miros verde in aerul meu inzapezit" versuri de un real sublim,
te dezvalui in textele tale cu atata generozitate incat simt ca te cunosc dintotdeauna. Cu reciproca prietenie!
Valentin

am extrem de putin timp la dispozitie nu ma pot abtine in a ma exprima la adresa maretului tau poem. Un tulburator dar si suav mesaj de dragoste materializat de tine intr-un mod inconfundabil. Chiar tu spui aici "recitam poeme prabusindu-le-n pamant" ceea ce vroiam sa te rog si eu vis a vis de ultimul tau raspuns. Nu mai dezansambla atat de marunt sensurile vre-unei sintagme caci o desacralizezi. Cum spunea si Blaga: "sa nu zdrobim corola de minuni a lumii". Un efort imens demn de o cauza mai buna(de exemplu de a-ti mai da cu parerea din cand in cand de umilele mele texte postate). A propos de ultimul meu comentariu eu nu am emis nici cea mai mica intentie ca nu ai avea dreptate doar ca "suna","apare","transmite" ca ar fi o exprimare pleonastica.
Nu vreau sa par subiectiv, dar fata de restul creatiilor tale acest poem imi este cel mai drag, un adevarat "poem de duminica". Iti multumesc ca ni l-ai daruit!
Valentin

face sa fiu nascut chiar la Mizil asa ca George Ranetti mi-a fost perpetuu "baci", probabil ca prima ta epigrama se refera la vre-o intalnire hibernala de-a voastra din obscurul meu oras. In rest legi nesanatoase, alimentatitii nesanatoase si muscaturi cu adresa gresita perfect reflectate in catrenele tale.
Te mai astept cu nerabdare!
Valentin

ca iti adaug cu intarziere cateva timide pareri dar a trebuit sa disec si sa rumeg profund versurile/universurile oferite de tine. Oricat ti-as scrie despre
sensurile existentiale ale poemului tau, ar fi oricum prea putin. Asa ca ma reduc in ati marturisi ca si eu purtam de mult povara constatarii ca suntem continuu intr-un mormant fie ca trupul este un mormant pentru libertatea spiritului sau universul inconjurator devine un mormant pentru trup prin normele si legile cu care suntem constransi. Iarasi inserezi cu maiestrie un cuvant care are sens la sfarsitul unui vers dar si la inceputul versului urmator avand inteles diferit in ambele cazuri. "armonia sufletului"
"sufletului ii trebuie cel putin o sfera"(simbolul perfectiunii)
Parerea mea este ca (si n-as dori sa fiu acuzat de lingusire) poemul tau, ori a fost elaborat printr-o munca titanica ori s-a nascut intr-un moment de genialitate. Cu admiratie!
Valentin

regasit Niarne! Vad ca te "tratezi" zilnic cu elixirul versului. Cutreieri cu destoinicie in universul pe care ti l-ai creat, metamorfozata in Niarne sau in oricare alta zeita a poeziei.
Acum daca imi permiti cateva mici retusuri. Incearca sa corectezi greseala din versul patru. Nu stiu de ce dar formularea "taina infinita a infinitului" suna pleonastic chiar daca nu se vrea asa, cum ti-am mai semnalat si in alt text al tau alta constructie pleonastica desi sunt convins ca nu a fost o scapare ci probabil ai mizat tu pe alt efect. Mi-a placut mai mult alta sintagma folosita de tine: "cunoastere necunoscuta" care desi pare un nonsens este de o forta colosala. Poate merge si "taina infinita a finitului" sau "taina finita a infinitului". La fel, cu prietenie! Valentin

"viata-i ninsoare de clipe" si
"sa ne-amintim ca suntem ninsori"
intr-adevar din cerul clepsidrei timpul se scurge intr-o ningere de clipe leganate. Daca reusim sa observam asta inseamna ca chiar ne bucuram si pastram puritate de fulg.
Ma bucur ca feeria acestei zi spectacol a reusit sa va mai detaseze de incrancenarea starii de protest care s-a materializat in ultimele texte afisate(stare care dupa cum spunea si "calaul" e perfect indreptatita).Cu profund respect!
Valentin Irimia

ti-am semnalat si eu o deficienta la folosirea lui "a fi". De-asta e bun si nivelul "Atelier" mai netezeste niste carente. Acum cand mi-ai marturisit ce efort titanic depui incep sa inteleg imensa ta dezamagire. Dar gandestete si la jumatatea plina a paharului. Cum ar fi fost daca nu ar fi existat acest site. Unde ne-am fi produs? Unde ne-am fi intalnit? Unde am fi avut posibilitatea sa lecturam atatea creeatii, atatea licariri de spirit? Oricum e evident ca esti de la mare distanta cea mai devotata acestui site mai ales ca spui ca sacrifici ore si ore pentru orice comentariu. Eu te rog din suflet cel putin la adresa mea sa nu le mai elaborezi atata, deja ti-am marturisit ca abia pot tine pasul cu tine si ca ma faci sa ma simt mic, mic. Dar sa lasam astea in subsidiar. Poemul afisat astazi de tine intareste fara tagada parerile mele anterioare. Are tot ce-i trebuie, nici nu am ce sa scot din context ca ar discorda cu armonia structurii textului. Constat o linie comuna in universul tau poetic. Foarte multe miracole lirice se petrec in universul palmei.
Remarc desavarsirea fiorului transmis de versul:
" Iti tulbura cateodata
Serenitatea clipei ce-si cauta izvorul"
Puteai sa folosesti foarte bine in loc de "serenitate "-"seninatate" are aceeasi structura si incarcatura semantica dar asupra mea nu ar fi avut acelasi fulminant efect. Poate si unde Italia este singura tara pe care am vizitat-o si unde se foloseste extrem de des cuvantul vizat. Deja m-am intins cam mult asa ca-ti acord si eu plecaciunile meritate si ma retrag.

gasit niarne!
Ti-am parcurs cu pasi indesati textul si constat cu placuta surprindere ca abordeaza aceeasi tema ca ultimul meu text afisat. Intr-un cu totul alt vesmant, purtand amprenta ta inconfundabila dar osatura ambelor poeme este oarecum identica: incercam sa ne retragem intr-un trecut (pretutindeni inapoi)in locul care cum marturisesti:
"cu slava tasnea frumusetea diminetilor si
privirile mangaiau inocenta fiecarui avant"
Tu te exprimi la modul optativ, eu chiar fug de-a dreptul in locul in care cum spunea si Eminescu:
"Pururi tanar, infasurat in mantia-mi
Ochii mei inaltam visator la steaua
Singuratatii"
Contrar cu obscurul cotidian care e exprimat in finalul textului tau, in niste culori care care cuprind atata tristete incat nu-mi face placera sa le reproduc.
Te rog sa uiti ca nu ti-am luat in seama singurul comentariu facut la vreunul din textele mele si sa-ti exprimi parerile tale (ai vazut ce rau e cand esti singur). Nu puteam sa modific in "transhumante de timp" caci transhumanta prin definitie are ca sistem de referinta spatiul si timpul. Deci nu puteam sa raportez timpul la el insusi, cel putin nu in acel context.
Te astept!