Jurnal
sete...
din ciclul"doar tu niarne"
1 min lectură·
Mediu
ca și când niarne nu am băut destul
setea arde continuu gura strepezită
de la sărutul buzelor aride ale pietrei
prefăcându-mi instinctul într-un
ins avid și nesătul de cunoaștere
imposibilul răzbate și prin ochii
orbilor împinși cu sau fără motiv
spre marginea singurătății cine a băut
din taina infinită a infinitului cine și-a
udat măcar buzele cu zeamă de măr
nu-și mai poate stăvili strigătul
de-i vaită setea este mânat spre vârful
olimpului trecând ca pasărea peste zidul
static al liniștii tot mai sus se înalță
până când aripile-i ating crusta fulgerului
dogorindu-i și mai mult avântul spre
necunoscut
27 ianuarie 2012
021.594
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Rodica Lupu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Rodica Lupu. “sete....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rodica-lupu/jurnal/13999533/seteComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RLUf Valentin, am citit și rǎscitit versul patru pânǎ sǎ-i descopǎr greșeala. Ce ți-e și cu "neatenția" când mintea-ți aleargǎ, cǎutând forma și ideea. Acum sǎ-ți expun raționamentul meu pentru formularea "taina infinitǎ a infinitului", nu înainte de a-mi justifica formularea "cunoaștere necunoscutǎ". Ex. Un adevǎr care este cunoscut îl percep simplu ca pe o "cunoaștere", când nu-l cunosc în accepțiunea mea, rǎmâne tot atât de simplu "cunoaștere necunoscutǎ", lǎsând probabilitatea cunoașterii lui în viitor sau cunoscut numai de divinitate. Vorbind de infinit, acesta nu are nici margini nici capǎt. Taina infinitului nu poate fi "finitǎ"! Ea este lipitǎ de infinit, îl însoțește pas cu pas, prin urmare rǎmâne tot infinitǎ. Ȋn text am explicat clar, "cine a bǎut din taina infinitǎ a infinitului", bǎutǎ chiar o picǎturǎ, taina-i rǎmâne în continuare(necunoscutǎ), tot infinitǎ. Consumatǎ toatǎ, ar însemna cǎ i-am descoperit finitul ceea ce este ireal. Poate greșesc, însǎ la momentul acesta nu am convingerea cǎ nu am dreptate. Am "deliberat" mult cu Niarne înainte sǎ folosesc aceastǎ expresie. Ȋndemnul a fost unul pozitiv. Mulțumesc pentru interesul lecturǎrii dar mai ales pentru intervenția ta în comentarii.Totdeauna beneficǎ! Cu prietenie, Rodica!
0
Acum daca imi permiti cateva mici retusuri. Incearca sa corectezi greseala din versul patru. Nu stiu de ce dar formularea "taina infinita a infinitului" suna pleonastic chiar daca nu se vrea asa, cum ti-am mai semnalat si in alt text al tau alta constructie pleonastica desi sunt convins ca nu a fost o scapare ci probabil ai mizat tu pe alt efect. Mi-a placut mai mult alta sintagma folosita de tine: "cunoastere necunoscuta" care desi pare un nonsens este de o forta colosala. Poate merge si "taina infinita a finitului" sau "taina finita a infinitului". La fel, cu prietenie! Valentin