strigăt teluric

1 min lectură·26 iunie 2021

Mediu

vântul împrăştie suflete

deasupra oraşului,

pasărea nopţii îşi flutură aripile

peste odăi suprapuse,

peste visele violete,

peste acoperişuri tăcute,

iar pietrele,

of, pietrele încastrând

ermetic

singurătatea eternului

la marginea drumului

doar colbul mă recunoaşte

după ecoul oval al gândului

care nu mai atinge pământul

până departe,

unde lutul poartă amprenta sufletelor

şi mă strigă teluric

pe nume,

cu rezonanţe adânci,

în gropi

rectangulare

021.951

Ursu Marian Florentin. “strigăt teluric.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ursu-marian-florentin/poezie/14156303/strigat-teluric

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

E un poem cu imagini plăcute,
esența doar e puțin diluată,
oricum, un text de lecturat...

Spor!

Mulțumesc de trecere, maestre!