Poezie

Iarna muribunzilor

1 min lectură·2 iulie 2021

Mediu

Dincolo de ură, dincolo de noapte,

Dincolo de patimi, dincolo de zi,

Eu te rog femeie, de pe-un pat de moarte

Să-mi oferi mirajul de-a ne mai iubi

În peregrinarea noastră printre datini,

Ne ajunge pala ultimei făclii,

A iubirii noastre lungă cât toţi anii

Ce se sting în ceaţa satelor pustii

Ultima ninsoare ne va fi răsplata,

C-am trăit departe, printre cerbi cărunţi,

Vulturii de pradă ne vor scrie soarta

Petrecută-n taina stânelor din munţi

Eu cât sunt pe moarte, tu să fii plecată,

Să-mi aduci din lume nişte doctorii,

Că-ntre certitudini şi prejudecată

Suntem muribunzii marilor iubiri

În dementa noastră izolare surdă,

Omenirea toată vrea a mai zări,

Singura iubire ce a vrut să ardă

Când răsare Steaua de la miazăzi

De o fi să vină peste noi năpasta,

Când va fi să cadă ultimul cocor,

Tu să-mi spui femeie, cât din lumea asta

Fuse lumea noastră şi cât lumea lor?

Şi de se mai poate, drept în faţa Porţii,

Unde-aşteaptă sfinţii ultimul prohod,

Vreau s-aud colindul, înaintea morţii,

Merelor de aur care dau în rod !...

001.233

Ursu Marian Florentin. “Iarna muribunzilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ursu-marian-florentin/poezie/14156420/iarna-muribunzilor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.