Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

capăt de depărtare

1 min lectură·
Mediu
Eu am ucis partea de suflet care te iubea
cel mai mult,
dar cum poţi să îngropi oceanul
într-un răsărit,
sau cum ai putea coborî cerul în mare
dacă e infinit mai multă neţărmurire
în adâncul privirii?
Totuşi eu am sfărâmat partea de suflet
care te iubea până la delir,
apoi am mers prin deşert
până la capătul depărtării,
însă pustiul se năpustea mereu
înspre mine când contemplam cerul
de pe marginea prăpastiei
şi cum să te rogi morţii
dacă iadul nu vrea să te înghită?
Atunci am prefăcut partea sufletului
care te iubea mai puţin
în secetă
şi am început a aduna praful
din urma paşilor tăi
între ridurile frunții,
în cearcănele ochilor,
apoi în clepsidre.
Fiindcă de fapt,
eu mai trăiam doar pentru a-mi aminti
uitarea
031.741
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
128
Citire
1 min
Versuri
27
Actualizat

Cum sa citezi

Ursu Marian Florentin. “capăt de depărtare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ursu-marian-florentin/poezie/14151073/capat-de-departare

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stefan-petreaȘPȘtefan Petrea
legat puțin cam greoi dar iubitor de metaforă...

Spor!
0
mulţumesc de trecere, maestre!
0
@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Atâta timp cât binele, pozitivitățile și calitățile coabitează în noi, nu putem anihila „sufletul”, căci doar răul, negativitățile și defectele cronicizate o pot face.
0