Traian Rotărescu

În primul rând, nu e nevoie să folosiți persoana a treia, cu un pârlit ca mine( nu am decât 24 de ani) și, din fericire nu supăr pe nimeni, la nivelul la care mă găsesc.
Probabil ca vă simțiți violentat în numele idealului pe care vi l-ați ales, de apărător al poziei DUMNEAVOASTRÃ.
Și eu am găsit pe site o groază de elucubrații, după gustul meu, unele extrem de apreciate, dar mi-am zis că nu am capacitatea de a decela și înțelege mesajul respectivilor autori.Oricum NU de justificări am nevoie, nici eu nici ceilalți poeți care, pentru a vă cita, nu \" înghesuie fraze cu pretenții, goale de conținut\", ca mine.Vreau să sper ca textul a ajuns acolo unde nu doream să ajungă numai din cauza unor idealuri estetice, (de cele axiologice nu e cazul să vorbim)și nu din cauza subtitlului care nu se dorea defel o provocare.În altă ordine de idei, poate că vă voi întâlni personal la cenaclul din astă seară, fiindcă am fost surprins să aflu că săptămâna trecută, D-l Herinean mi-a recitat , total neașteptat tocmai un text, \"Almanah duminical\", care ,bineînțeles , numai poezie nu se putea numi. Cu respect, Traian Rotărescu.

\"Dialog între un om și un câine\" .Apare in volumul de peste 700 de pagini \"Dramă la vânătoare\", Ed. Univers, Buc, 1987.

Ploi nisipoase fumegos se cern
Și-nhămați galopează ai mei telegari.
Ei nici nu știu că sunt din frunze moarte
Dar potcoavele li-s de argint:
Prin pulberile fine întipăresc o cale,
Și voi un arabesc
În urma mea s-aștern.

Dacă m-am îvrednicit o leacă de cadoul tău înaripat e nuami poate fiindcă am sorbit o picătură din izvorul Hipocrene.Textul în sine... e de pe vremea liceului.Acum, deja licențiat, îl arhivasem undeva, dar uite-l că a ieșit la suprafață, tocmai acum.
Apreciez privirea aruncată asupra sa.

Nu văd cum se poate naște un copil,fie fată sau băiat îmbrăcat de-a gata, pentru a-i deschide buzunarele, indiferent dacă acestea sunt cusute, cu capse sau cu fermoar.

Nu știu cine e Dombi(instantaneu m-am gândit la un roman de Dickens: \"Dombey si Fiul\"), dacă e o Ea, și, cel mai important,nu e faptul că e unguraică sau nu, ci dacă domiciliază aici, în București, fiindcă altă legătură nu văd între o evocare, titlu și personajul principal cu nume de muză NE-autohtonă.

\"sfârșit neînceput de poveste\"...nu știu, dar dacă mă gândesc, mi se pare că numai o femeie putea da naștere unei asemenea atmosfere...pâna și stropul de luciditate de la sfârșit suna ALTFEL, de cum l-ar fi \"dibuit\" un EL.

Dacă de războaie ne-am cam săturat( noi le-am cântat până și noroaiele-vezi Alecsandri), și nu mai e nevoie să ne pitulăm speriați de un eventual \"black out\", asta nu înseamnă ca sorții de izbândă se aude...;-)) SE AUD.

Uite,într-o schița de-a lui Anton Pavlovici,nu-i mai rețin titlul,era vorba despre un bețiv care,întâlnind un câine rău,începe sa i se spovedeasca, rugându-l sa fie mușcat fiindcă a luat mită a inșelat, a invârtit...si se lasa mușcat de bună voie...un domn respectabil, de altfel care a doua zi trezește mirarea trecătorilor,cu hainele sfâșiate plin de sânge...mahmur.Dar rușii sunt naturi emotive...idolatre(ham ham ham) noi latinii...nu căutam penitențe.

Da...dar un mai trainic semn de iubire(lasând la o parte matriarhatul,care ma duce cu gândul la \"Aducătorul de ploaie\") cred ca ți s-ar fi cuvenit daca ți se aducea o halcă crudă în peștera sufletului tău de ASTÃZI, nu fripta de-a gata...iar osul de mamut, eventual , infășat in scutece ar fi fost copilul ideal,:n-ar fi scâncit niciodată :-))

Asta nu e ....serios, nici macar parere nu+mi vine s+o numesc

Nu pricep de ce ai condiționat începutul cu un adverb temporal care nu duce nicăieri,se pierde...si tot aștept să apară acea situație....

No offence,dar e un crochiu dupa maxima lui Manilius-nu sunt foarte sigur de numele filosofului- dar am retinut adagiul:Murim cand ne nastem.

Din pacate,nu.De fapt,revin pe site dupa o indelungata \"hibernare\".

da.progresezi...Eu,am,nu fata de poezie,o ma rog NU e de gen feminin!-nu e obligatoriu sa fii de acord- chiar niste expresii mai tari,dar,sadly,neadecvate.

Mai bun decat ultimul citit de mine.Imaginatie debordanta,un pic de excentricitate gen Salvador Dali,una peste alta,digerabila,dar mesajul e cam diluat,pentru profani.