Traian Calin Uba

Uneori stăm la taclale până târziu, când îi rog să mă ierte, pentru că mâine, eu unul trebuie să mă trezesc din somn. Ei, însă, sunt foarte înțelegători, de fapt, sunt singurii care mă

Uneori stăm la taclale până târziu, când îi rog să mă ierte, pentru că mâine, eu unul trebuie să mă trezesc din somn. Ei, însă, sunt foarte înțelegători, de fapt, sunt singurii care mă

Uneori stăm la taclale până târziu, când îi rog să mă ierte, pentru că mâine, eu unul trebuie să mă trezesc din somn. Ei, însă, sunt foarte înțelegători, de fapt, sunt singurii care mă

Uneori stăm la taclale până târziu, când îi rog să mă ierte, pentru că mâine, eu unul trebuie să mă trezesc din somn. Ei, însă, sunt foarte înțelegători, de fapt, sunt singurii care mă

Uneori stăm la taclale până târziu, când îi rog să mă ierte, pentru că mâine, eu unul trebuie să mă trezesc din somn. Ei, însă, sunt foarte înțelegători, de fapt, sunt singurii care mă

E pace, când ai pierdut toate trenurile şi crepusculii toţi se revarsă din albia sângelui – pacea aceea care sărută morţii, după bătălie… Şi totuşi, uneori mă întreb cu

I. Cel mai mult, mă tem de propria mea imaginaţie. După ce astru ochiul ei se roteşte? Uneori ia forma unui ocean de lumină în care epavele – cu scoicile ciorchine, muşcându-le din pântec, cu

Lasă-mă – spuse leneșă pisica – vreau să mai dorm, sfârrrr, sfârrrr, eu am un scop în viață : somnul, sfârrrr, sfârrrr, nu mai mă deranja cu mângâierile tale !... …Și pentru că insistam cu

Cine va scrie istoria talentelor ignorate, care e mult mai bogată și mai vie decât cea a talentelor recunoscute ? Cine va scrie viețile sfinților și martirilor nesanctificați ? „Domnul a

Dacă, într-o zi, mi s-ar lua poezia ? - Frica apare doar atunci când te crezi proprietar. ("Și totuși, rodim" - 2007)

E pace, când ai pierdut toate trenurile şi crepusculii toţi se revarsă din albia sângelui – pacea aceea care sărută morţii, după bătălie… Şi totuşi, uneori mă întreb cu

Și nu știu ce-mi umblă agale – labe de fiară felină sau pași de mireasă … poate o haită de aștri din nou se răscoală ; sau poate strigă după soră cineva, într-un spital, răpus de boală ; sau

Ce fel de pustiu mai e și acesta – populat cu stridențe, aglomerat până la sufocare ?… Pentru cei rătăciți – nici o iluzie. Fata Morgana nu mai e de mult fată, lucrează toată noaptea din greu,

Am mari probleme cu adevărul meu personal. Este foarte bolnav. Am fost cu el la spital, unde Știința – de sub neprihănirea aseptică a halatului ei scrobit – a hotărât că „e prea târziu”. …

„Am ajuns rușinea lumii” La amiază, pătrund în sala de mese a cantinei Întreprinderii Miniere Petrila. Majoritatea meselor – murdare, pline de resturi, oase de pui, firimituri, pete de sos.

„Fără aprobare, nu puteți discuta cu minerii” Vreau să intru la I.M. Lonea, la ora la care minerii ies din primul șut și intră în cel de-al doilea. Sunt oprit de femeia de la poartă. Mă legitimez.

Pe-aici, nu se mai întâmplă nimic, Căpitane. Noi ţinem rânduiala, aşa cum Tu ai lăsat-o, zilnic lustruim armura şi spada, mijlocul ne este încins, dar, s-ar părea că aici, nimeni nu

Primăria Municipiului București ne reține atenția printr-un apel către cetățenii capitalei, difuzat (prin Rompres) în „România liberă” de vineri, 26 octombrie: „Având în vedere caracterul complex al

● La 16 ani de la căderea comunismului, dl. Liviu Ioan Stoiciu este demis de la conducerea revistei Viața românească de actualul președinte al Uniunii Scriitorilor, dl. Nicolae Manolescu, pentru

Taie-ți și tu o halcă de osânză din Scroafa tolănită peste țară, unge-ți cu ea privirile și glasul ca să te poți strecura, slinos, prin toată aglomerația de burți privatizate și buci medaliate

Mi-e dor de-un câine credincios, de blana lui, poate soioasă dar atât de caldă, dar mai ales de lumina și loialitatea din ochii lui pe care nu le întâlnesc la nici unul dintre profesioniștii