In TIFLA tonul pare ceva mai lini?tit, mai analitic, dar în continuare revendicativ. Exist? ?i aici acel spirit convulsiv-critic care nu este dispus la nici un compromis. Chiar ?i atunci când este invocat sentimentul iubirii, entuziasmul r?mâne doar sugerat, nesigur, ca o timida ie?ire din contingent, c?p?tând mai mult o interpretare metafizic?, prin care s-ar putea dep??i oarecum ingratitudinea realit??ii. (...) Versul este îmb?iat în incanta?ie ?i redactat senten?iar. Ironia se preface treptat în impreca?ie ?i apoi, urmându-?i calea, se metamorfozeaz? în revolt?. (...) Traian C?lin Uba este un me?ter în a crea atmosfer? prin construc?ia aparent neglijent? a textului care se rescrie pe sine cu o subtil? dirijare interioar?.” -- Liviu Com?ia - „L?sa?i dispera?ii s? vin? la mine” - Oglinda literar? nr.64/aprilie 2007
