Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Vomit, deci exist

1 min lectură·
Mediu
Taie-ți și tu o halcă de osânză
din Scroafa tolănită peste țară,
unge-ți cu ea privirile și glasul
ca să te poți strecura, slinos,
prin toată aglomerația de burți privatizate
și buci medaliate cu „drepturile omului”,
care-și suge credința și vlaga de la țâțele Scroafei,
fără să calci pe bătătură –
prin existența ta inutilă și stingheră –
taraful de milițieni
care execută orice la cererea țiganilor.
Ajuns acasă, încuie bine ușa-n urma ta,
și, în pustiul intimității,
vomită în numele Tatălui
toate rămășițele zilei,
și nu uita să mulțumești lui Dumnezeu
pentru darul vomei ca certitudine
că tu ești încă altfel …
(volumul \"În acte, ești viu\"-2001)
085168
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
108
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Traian Calin Uba. “Vomit, deci exist.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/traian-calin-uba/poezie/227465/vomit-deci-exist

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@liviu-nanuLN
Liviu Nanu
Foarte puternica strofa a treia, dar toată poezia este un strigăt. **
0
@mina-loaML
Mina Loa
în urma căreia te simți mai curat. Repulsia provocată de kitch-ul mizeriilor de fiecare zi [rețin imaginea sintetiză a \"tarafului de milițieni care execută orice la cererea țiganilor\" - un film întreg în sine] nu e doar o noțiune abstractă, o stare de respingere pur intelectuală, ci ea are manifestări puternice și în plan anatomic. Stomacul tresare într-un spasm susținut, senzații amare în gură, friguri, amețeli, astfel încât expresii de genul \"îmi face greață\", \"mi-e scârbă\", sau în cazul de față \"îmi vine să vomit\", nu sunt figuri de stil sau pure exagerări lingvistice, ci au ca suport material un rezultat foarte palpabil, a cărui existență însăsi confirmă angoasa inadecvării într-o lume \"slinoasă\" dar și certitudinea diferențierii nete de aceasta.
0
@gelu-bogdan-marinGM
Gelu Bogdan Marin
Versuri prin care repulsia față de realitatea imediată se scurge ca o vomă.
0
@silviu-viorel-pacalaSP
silviu viorel păcală
Vomit deci exist. Nicio tonă de lămâi nu ne salvează frate. Mă alătur protestului surd.
0
@george-asztalosGA
George Asztalos
Taraful acela de militieni e de toata coma...Eu ii vad fugind dupa Merzzanul Tzziganiadei si cintand la hacordeion de mama focului...E felul lor melodios de a vomita slugarnicii.Noi, poete, vomitam ascuns, multumind Tu-sti-Cui,pentru darul ,poate chiar harul, de-a fi diferiti.Bravo, un poem - atitudine,un anti- sablon reusit!
0
@corneliu-traian-atanasiuCA

cochetăria cu acea golire de sine pentru a da de ultimul fundament. Exercițiu de exorcizare într-un registru salubru al regăsirii în refugiul pustietății interioare.

În ciuda sarcasmului, indignarea e bine temperată de o anume surdinizare a protestului. De o întoarcere a revoltei în implozie.

0
@traian-calin-ubaTU
Traian Calin Uba
Liviu Nanu – constat că strigătul meu nu e în pustiu…
Mina Loa – mă bucur că mesajul acestei poezii are efecte atât de puternice.
Gelu Bogdan Marin – de când am scris aceste versuri până în prezent, motivațiile acestei repulsii au sporit…
Păcală – acum, lâmâile se găsesc, cu tonele, dar degeaba, așa că rămânem frați întru greață și protest.
George Asztaloș – Țiganiada continuă, interminabilă ca și tranziția…
Corneliu Traian Atanasiu – impresionat de profunzimea și disocierile comentariului – eseu.
Tuturor vă mulțumesc pentru receptivitate și dialog ; vă aștept, cu drag, să mai treceți…
0
@albert-catanusAC
Albert Cătănuș
a nu se confunda \"Țiganiada\" cu ciorditul din buzunare al puradeilor sau cu cerșitul în față la Universitate
0