Adeverință de continuitate

Și eu votez pentru această poezie:
“Personaje
abia bănuite
traiesc istorii prăfuite
prin locuri care nu mai sunt
pe nici o hartă.”

Simpatic, dar aș mentiona că mi-a plăcut mai mult sfîrșitul.
Oricum Votez...

are, desigur o tema ce poate fi regasita (partial) si in acest poem. As opina ca titlul este deosebit de incitant, pentru o \"vreme\" ca aceasta, pe care o traim \"conservati in vid\", unde nimic nu poate fi \"respirabil\".
O fireasca succesiune a etapelor vietii, alternanta anotimpurilor sau a altor stari desemnate sugestiv prin
\"doza de Înserare din flacoanele cu Septembrie\",
este pastrata, numai pentru ca:
\"memoria continuă și ea, potrivnică și sârguincioasă,
să secrete imaginea cu care voi fi confruntat
la Gala Filmului de Apoi\".

Fara dovada existentei \"in sine\" ...nu suntem.
aprecieri, amalia

Andrei, Amalia,
Mulțam de trecere. Subscriu la ideea :”fără dovada existenței “în sine”, nu suntem”. Volumul a apărut în 2001.

relativ la volumul \"In acte, esti viu\"...Traian Calin Uba, imi cer scuze.
Ar fi trebuit sa stiu; dar pe site mi se pare ca sunt,in general, semnalate viitoarele aparitii, prilej pentru autor sa \"testeze\" impresiile cititorilor. aprecieri,
amalia

receptez prima strofa ca fiind plina de copilarii, vad structuri sustragatoare de identitate false si dulci, cu o anumita miza pe ludic si discurs ascuns (ascuns ca in \"de-a v-ati ascunselea\", ludic de asemenea): o respiram, doza de Înserare din flacoanele cu Septembrie. penultimul vers este unul pe care l-am auzit atat de multe ori nelalocul lui, ca un cliseu nefunctional, incat aici incoroneaza iesirea primei strofe din traiectoria calitatii acestui text.

calitate data de urmatoarele 2 strofe; in cea de-a 2-a se mai resimt usor anumite accente anterioare cum ar fi parantezele. observ insa ceva interesant: desi Gala Filmului de Apoi este scris in acelasi ton cu lucrurile remarcate de mine ca fiind cele ce contrabalanseaza valoarea textului, efectul acestui trop nu este acelasi. tind sa afirm ca acestanu mai este un cliseu formal(cum le remarc pe celelalte), ci mai degraba o ultima vertebra a strofei ce vine natural, si poate ca fara ea textul ar fi avut mai multe defecte(fizice). diferenta dintre acest punct forte al strofei 2 si cele slabe ale strofei 1 este faptul ca e legata, atat sub semnul formei cat si al existentei metafizice apropiate, identice sau chiar simbiotice. Gala Filmului de Apoi in comparatie cu doza de Înserare, flacoanele cu Septembrie sau o respiram(pe Doamna).

strofa a 3-a nu este marcata de respingeri indreptate catre cititor si nici nu e un colaj de imagini fragmentate (ce-i drept legate cu logica acolo unde le-ai folosit anterior). in strofa 3 se intalneste un stil consacrat in literatura noastra care place (dar, atentie! daca mai sunt unii care nu s-au saturat de el, acestia sunt pe sfarsite).

in general, poezia e marcata de cursivitate in plan emotional si are o aura de reintoarcere pe latura ei \'sfarsitista\'

pareri personale.

Un poem în nota celor auzite la unul din cenacluri. O atmosferă de nostalgie, de regret și neputință. Un amestec de constatare dureroasă și de diagnostic cu accente obiective persiflate de limbajul birocratic. Doamna (Poezie, se înțelege) nu este nici ea o iubire veșnică. Rămîi cu amintiri (poate notabile), dar adeverința de vechime e doar una de funcționare cvasibiologică. Crește doar procentajul la punctajul de pensie.

Pînă la Gala de Apoi, mai cauți doar martori privilegiați care te pot vedea cu alți ochi și, cine știe, pot depune mărturie. Jurînd pe micile secvențe salvate în lacra cuvintelor.

Onorat de vizită și de această lectură – inedită pentru mine, ea însăși poezie… Cred că avem multe în comun… Am citit cu plăcere mai multe scrieri afișate pe pagina dumneavoastră; mi-a plăcut foarte mult “Gustul fericirii” pentru disocierile bucurie/ fericire, bucurie/ plăcere, pentru definirea fericirii ca « sărbătoare a ființei », dar mai ales pentru subtextul polemic în care moralistul se războiește cu suficiența « preafericiților ».