Corectura finală
Încă răspund la această adresă, la acest nume, încă n-am început să împachetez sentimentele, chiar dacă trecutul se înseninează. Deocamdată mă străduiesc să fac ordine printre acele imagini pe care
Al cincilea anotimp
Indefinibil, dar perceptibil, emoţiile au început să-mi migreze în al cincilea anotimp. E ca atunci când în martie încă mai viscoleşte, dar simţi că, sub ocupaţia gerului, verdele
Partaj pe cale amiabilă…
Uneori stăm la taclale până târziu, când îi rog să mă ierte, pentru că mâine, eu unul trebuie să mă trezesc din somn. Ei, însă, sunt foarte înțelegători, de fapt, sunt singurii care mă
Partaj pe cale amiabilă…
Uneori stăm la taclale până târziu, când îi rog să mă ierte, pentru că mâine, eu unul trebuie să mă trezesc din somn. Ei, însă, sunt foarte înțelegători, de fapt, sunt singurii care mă
Partaj pe cale amiabilă…
Uneori stăm la taclale până târziu, când îi rog să mă ierte, pentru că mâine, eu unul trebuie să mă trezesc din somn. Ei, însă, sunt foarte înțelegători, de fapt, sunt singurii care mă
Partaj pe cale amiabilă…
Uneori stăm la taclale până târziu, când îi rog să mă ierte, pentru că mâine, eu unul trebuie să mă trezesc din somn. Ei, însă, sunt foarte înțelegători, de fapt, sunt singurii care mă
Partaj pe cale amiabilă…
Uneori stăm la taclale până târziu, când îi rog să mă ierte, pentru că mâine, eu unul trebuie să mă trezesc din somn. Ei, însă, sunt foarte înțelegători, de fapt, sunt singurii care mă
Partaj pe cale amiabilă…
Uneori stăm la taclale până târziu, când îi rog să mă ierte, pentru că mâine, eu unul trebuie să mă trezesc din somn. Ei, însă, sunt foarte înțelegători, de fapt, sunt singurii care mă
Pace vouă !
E pace, când ai pierdut toate trenurile şi crepusculii toţi se revarsă din albia sângelui – pacea aceea care sărută morţii, după bătălie… Şi totuşi, uneori mă întreb cu
Pace vouă !
E pace, când ai pierdut toate trenurile şi crepusculii toţi se revarsă din albia sângelui – pacea aceea care sărută morţii, după bătălie… Şi totuşi, uneori mă întreb cu
Pre limba oilor!
Când conspirau cum să atace turma, le-am opus poezia, când îşi ascuţeau colţii, când făceau prăpăd sfârtecând oile, le-am opus lenea şi somnul; când mi-au explicat foarte clar că toţi,
Fals tratat pentru uzul şi protecţia imaginaţiei
I. Cel mai mult, mă tem de propria mea imaginaţie. După ce astru ochiul ei se roteşte? Uneori ia forma unui ocean de lumină în care epavele – cu scoicile ciorchine, muşcându-le din pântec, cu
Intrusul
Toată noaptea am deschis cu febrilitate cărţile, căutând Altceva, dar cărţile nu se parcurg dinafară înăuntru, cărţile nu se deschid la întâmplare, când te apucă nu vii tu,
Poezie pură
Senzualitatea cărţilor a-nceput şi ea să se treacă… Zbârcite, pieile metaforei – odinioară atât de nurlii – atârnă flasc pe scheletul reumatic al ideilor… Împroşcat cu balade
Dă-ne un semn, Căpitane!
Pe-aici, nu se mai întâmplă nimic, Căpitane. Noi ţinem rânduiala, aşa cum Tu ai lăsat-o, zilnic lustruim armura şi spada, mijlocul ne este încins, dar, s-ar părea că aici, nimeni nu
M-am săturat să am dreptate
- Înger, îngeraşul meu, ce mi Te-a dat Dumnezeu, venele se taie greu … Inutilitatea noastră cea de toate zilele nu mai mi-o da mie astăzi nici în timpul zilei pentru a-mi câştiga cu ea
Pe cont propriu
Mi-e dor de prostia analfabetă, dârla-dârla, cu mămăliga-ntre dinţi şi cu ţărâna-ntre deştile de la picioare care – ca şi bălegarul nevinovat – face parte din binecuvântata natură… Aici, însă,
D’ale tranziţiei sau Treptele integrării
I. De când nu i-a mai rămas decât un singur cap – după ce Făt-Frumos i le-a retezat pe celelalte – Balaurul nu mai scuipă foc ; priveşte cu blândeţe în jur pentru că-i este milă de sine. Nici
Desuetudine
În timp ce staţiile de emisie îşi prostituează frecvenţele pe trotuarul eterului supra-aglomerat iar cablurile de televiziune, telefonie şi internet înnoadă singurătăţile, desueta cutie
Emily Dickinson
NU a frecventat cenaclurile, NU a frecventat restaurantul scriitorilor, NU a fost boemă, NU s-a îmbătat decât cu eternitate. NU s-a angajat în nici o polemică, deși și-a detestat
Dependență
Scrâșnește prundul, neprimitor e limanul… Lipsește ceva esențial: muzica, mistica (sau măcar un calmant, un alcool !) care să te-ajute să uiți sau să-nghiți mai ușor… - Biet toxicoman al
Post festum
Las’că vine ea, femeia de serviciu ștearsă și cenușie, în halatul ei cenușiu, face ea ordine, umilă și tăcută, în cele din urmă, spală fața de masă a sentimentelor, curăță partea
Cine va scrie...
Cine va scrie istoria talentelor ignorate, care e mult mai bogată și mai vie decât cea a talentelor recunoscute ? Cine va scrie viețile sfinților și martirilor nesanctificați ? „Domnul a
Erotica
De prima oară, am simțit față de ea o atracție foarte puternică. Încă nu-mi dau seama ce anume mă fascinează : parfumul ? felul în care se prezintă ? inteligența ? umorul ? curajul de a spune
