Poezie
Uf, ce problemă !
1 min lectură·
Mediu
Am mari probleme cu adevărul meu personal.
Este foarte bolnav. Am fost cu el la spital, unde Știința –
de sub neprihănirea aseptică a halatului ei scrobit –
a hotărât că „e prea târziu”.
… De-atunci, a trecut multă vreme, dar adevărul meu
nu vrea să moară (așa cum i-a profețit Știința, neapărat obiectivă),
însă nici nu trăiește … Se zbate întruna …
Cunoștințele au venit să-l vadă pentru ultima oară ;
apoi pentru a doua, a treia ultimă oară,
până când adevărul care trăgea să moară
(fără însă a corespunde așteptărilor …)
a început să-i neliniștească …
Cei mai simpli se roagă ca Dumnezeu să-i dea sănătate.
Cealaltă parte, aflată într-o expectativă desigur științifică,
opinează că ar fi mai bine pentru toți (și, în primul rând, pentru el),
să moară cât mai repede …
Popii sunt și ei în dilemă – neștiind pentru ce anume să se roage ;
așteaptă smeriți și cuvioși, cum îi știm,
ca Altcineva să le reveleze adevărul despre … adevărul
care se încăpățânează să supraviețuiască …
(volumul \"În acte, ești viu\"-2001)
034260
0
bună vocea într-o așteptare a unui adevaăr care nici nu moare nici nu trăiește
\"Altcineva să le reveleze adevărul despre … adevărul
care se încăpățânează să supraviețuiască\"
hmm