TUTraian Calin Uba
Verificat@traian-calin-uba
Bucuresti
„Spre a nu fi robii martirizati ai timpului imbatati-va necontenit! Cu vin, cu poezie ori cu virtute, dupa cum va e felul. (Charles Baudelaire)”
- Absolvent al Facultății de Filologie (franceză-română) a Universității din București. - Din 1990 colaborează cu reportaje, anchete, investigații, interviuri, comentarii, analiză politică, eseuri (cu tematică creștină) publicate în cotidianele „România liberă”, „Dreptatea”, „Ziua”, săptămânalele „Expres”, „Expres magazin”, „Acum”, „Contrast”, „Baricada”, „Tinerama”, „22”, „Cuvântul”, „Cațavencu”, „Opinia studențească”, „Strict secret”, „Timpul”,…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Colecțiile lui Traian Calin Uba
Cronologie
Viguros text. Vigoarea provine din faptul că petul nu “gândește” ci simte și, mai ales, vede. Un animal suprarealist sau , mai bine zis, un suprarealism primitiv care nu are nevoie de tehnici fracturiste și de dislocări sintactice. De aceea , subscriu la observația lui Dan Cârlea numai cu privirela necesitatea reconstruirii strofei în discuție. Impresionantă și emoționantă prezența ocrotitoare( având totodată nevoie de ocrotire) a mamei în acest univers poetic.
Pe textul:
„Școala lui Andrusha" de Dmitri Miticov
0 suflu
ContextViguros text. Vigoarea provine din faptul că poetul nu “gândește” ci simte și, mai ales, vede. Un animal suprarealist sau , mai bine zis, un suprarealism primitiv care nu are nevoie de tehnici fracturiste și de dislocări sintactice. De aceea , subscriu la observația lui Dan Cârlea numai cu privire la necesitatea reconstruirii strofei în discuție. Impresionantă și emoționantă prezența ocrotitoare( având totodată nevoie de ocrotire) a mamei în acest univers poetic.
Pe textul:
„Școala lui Andrusha" de Dmitri Miticov
0 suflu
ContextE proză (impresionistă), nu poezie.
Pe textul:
„cu gura închisă" de emilian valeriu pal
0 suflu
ContextAm remarcat mai de mult că ți-ai schimbat stilul dar, de fapt, la tine e vorba de mai multe stiluri și poate chiar de mai mulți poeți care « trebuiau să poarte un nume,/ un singur nume »… De obicei nu gust această formulă de « poezie », ție însă ți-a reușit. Felicitări ! Cârcotaș cum sunt,aș vrea să fac două- trei observații critice care sper să nu fie cu bănat : 1) Mi se par în plus versurile « cât era de curajos/ în poeziile lui pe care/ nu le știam ». 2) Poezia se termină cu sintagma « aveam bucurii mărunre ».3) Poate că Silvia Caloianu are dreptate în privința titlului ; eu unul aș sugera : « Bucurii mărunte ».
P. S. Nu fac comentarii decât la poeziile care îmi plac foarte mult, așa cum i-aș spune soției mele “îți stă mai bine cu pălăria asta decât cu… ».
P. S. Nu fac comentarii decât la poeziile care îmi plac foarte mult, așa cum i-aș spune soției mele “îți stă mai bine cu pălăria asta decât cu… ».
Pe textul:
„bucurii mărunte" de Liviu Nanu
0 suflu
ContextMulțam frumos, Liviu, mi-au făcut bine umorul și căldura comentariului tău, crede-mă.
Pe textul:
„Absențe" de Traian Calin Uba
0 suflu
ContextO proză viguroasă , păstoasă, stranie (sau care cultivă straniul), culoare,simț al dialogului, narațiune bine condusă, nici un cuvânt gratuit, pulsiuni arhetipale fără a broda pe canavaua unui mit anume ; deși titlul amintește de un roman al lui Mircea Ciobanu, substanța are gustul lui Voiculescu și Bănulescu… Un prozator format, care nu șovăie, de care nu am auzit până acum… Bucuros de întâlnire ! Mai citesc…
Pe textul:
„Tăietorul de lemne" de Somesan Sergiu
0 suflu
ContextCred că ai scris două poezii (bune!) într-una singură. Prima (care se termină cu sintagma “șira spinării ») pe tema revelionului, cea de-a doua- pe tema timpului. După cum simt eu, cele două părți ar avea de câstigat dacă ar fi prezentatate (și lucrate) separat. Alminteri există riscul unei teme bicefale care ar putea dilua « narcoza »…
Pe textul:
„pe piatra de la nuc" de Anni- Lorei Mainka
0 suflu
ContextPoezia lui Bădiliță este săltăreață, ghidușă, parodică la școala lui Topârceanu {pe care Bădiliță însuși îl consideră un mare poet!}, mimând misterul în maniera Minulescu. Grila dumitale de lectură însă este una gravă, patetică, sacerdotală, cu trimiteri la Kant, Hesse, Platon, Pico della Mirandola… Nu uita însă că pentru Arcimboldo este duminică, ziua lui liberă în care vrea să flaneze…
Pe textul:
„Duminica lui Arcimboldo" de Daniel
0 suflu
ContextUltima strofă e foarte puternică. Ãsta e nucleul poeziei. E și un final foarte bun.
Pe textul:
„război" de Liviu Nanu
0 suflu
ContextDe acord cu Eugen Gațeanu. Și eu am impresia că e o proză bună dar nu pot citi pe site decât texte relativ scurte.
Pe textul:
„Frica - roman" de Liviu Comșia
0 suflu
ContextTe paște pericolul unor teme bicefale. Ambele părți ale poemului mai trebuie lucrate pentru a obține două poezii distincte, bine șlefuite, bine articulate, pe respectivele idei : excluderea prizonieratului și erotica absenței. Dintr-o poezie dezechilibrată tematic pot ieși două poezii nu neapărat mai mici dar mult mai coerente sub aspect imagistic.
Cred că imaginea păsarilor care îsi iau zborul de pe buze în momentul sărutului e prea dulceagă ( In « Elegie pentru zborul universal » era altceva, acolo sugera desprinderea vieții …). Unde ți-e ironia ?... Ia-o nițel la mișto pe gagica aia care te chinuie ; vom avea amândoi de câstigat : tu, ca îndrăgostit, eu , ca cititor…
P. S. Deși comentariile mele sunt sporadice, citesc cu atenție tot ce publici pe site.
Cred că imaginea păsarilor care îsi iau zborul de pe buze în momentul sărutului e prea dulceagă ( In « Elegie pentru zborul universal » era altceva, acolo sugera desprinderea vieții …). Unde ți-e ironia ?... Ia-o nițel la mișto pe gagica aia care te chinuie ; vom avea amândoi de câstigat : tu, ca îndrăgostit, eu , ca cititor…
P. S. Deși comentariile mele sunt sporadice, citesc cu atenție tot ce publici pe site.
Pe textul:
„război" de Liviu Nanu
0 suflu
ContextPoemul demarează în trombă dar se îneacă în vorbărie și biografism. Ai « vână » dar nu-ti lucrezi textul. Mai trec…
Pe textul:
„Poem mișcat" de Lavinia Micula
0 suflu
ContextEști foarte generos în aprecieri; mă onorează, desi scrisului meu îi priesc mai mult șuturile (dar nu din partea ta!)
Pe textul:
„Parfumul celor care pleacă" de Traian Calin Uba
0 suflu
ContextDacă nu emoționează, poemul nu există; el nu există în sine, ci doar în sufletul receptorului (cititorului). Poate că totul se reduce doar la orchestrarea unei emoții… Mulțumesc că i-ai deschis ușa…
Pe textul:
„Parfumul celor care pleacă" de Traian Calin Uba
0 suflu
ContextNu m-am gândit la toate aceste evenimente consemnate de Evanghelii, dar nu e important la ce te gândești când scrii. Opera e deschisă sau, mai pe românește, unde dai și unde crapă… Cert e că lectura lui Constantin Codreanu pune accentul pe înviere, iar a lui Liviu Nanu pe oboseala existențială, plictiseală, moartea diurnă… Cele două viziuni nu sunt antinomice, ci complementare căci învierea succede morții. Mulțumesc de vizită, mai poftiți !
P.S. Liviu, te rog să mă ierți pentru că te-am făcut să publici un anunț nerealist. Am retras cartea. Abia acum am început să-mi revin. Am nevoie de o înviere…Îmi face plăcere de câte ori te întâlnesc.
P.S. Liviu, te rog să mă ierți pentru că te-am făcut să publici un anunț nerealist. Am retras cartea. Abia acum am început să-mi revin. Am nevoie de o înviere…Îmi face plăcere de câte ori te întâlnesc.
Pe textul:
„Ultimul spectacol" de Traian Calin Uba
0 suflu
Context1) Într-un sens foarte larg, raportează-te, prin opoziție, la neautentic.
2) În ceea ce te privește, mă refeream la literatura « autenticitătii » ( « dosarul » existențial, fragmentarismul, sau, cum bine zici, « literatura spartă », neomogenă în structura de suprafață).
3) Am reținut sintagma « până și poștașul ne-a uitat » ; e un vers bun, puternic, foarte…autentic (autenticitate involuntară !).
2) În ceea ce te privește, mă refeream la literatura « autenticitătii » ( « dosarul » existențial, fragmentarismul, sau, cum bine zici, « literatura spartă », neomogenă în structura de suprafață).
3) Am reținut sintagma « până și poștașul ne-a uitat » ; e un vers bun, puternic, foarte…autentic (autenticitate involuntară !).
Pe textul:
„Istorie (literară)" de Traian Calin Uba
0 suflu
ContextÎmi plac comentariile tale care, ca și poeziile, comunică ceva esențial, mereu în fugă, cu ștreangul de gât, sub o anumită presiune ( copiii, “viața”, etc) care obligă la autenticitate și fragmentarism.
Pe textul:
„Istorie (literară)" de Traian Calin Uba
0 suflu
ContextMulțam de vizită, Cioran nu șade însă pe ulița mea.
Pe textul:
„Ești liber" de Traian Calin Uba
0 suflu
ContextAdolescența mea s-a terminat. Când am îngropat-o, am răsuflat ușurat.Nu-i duc dorul.Pășesc în toamnă, lăsând în urmă anotimpul secrețiilor. Nu-mi scârm bubițele (dulci), pentru că poezia abia acum începe. Nu am nevoie de “ingrediente” pentru a-mi deregla simțurile în sens rimbaldian. Poezia lui Rimbaud e o secretie (adolescentină) care se hrănea din alcool, drog, (homo)sexualitate… Când secreția a secat, Rimbaud și-a dat seama că nu (mai) are ce spune.
Pe textul:
„Nu mai poți fugi" de Traian Calin Uba
0 suflu
Context