Istorie (literară)

inca o dovada a coacerii de idei....uneori , adica des in inima de noapte imi dau seama ca cei care nu au cazut printre ani, ca mine de pilda, adica au ramas repetenti in realizari, au puterea sa se adune ca tine si sa-si dospeasca ca lumea ideile - mi-a placut mult aceasta poezie, .....fug, cu toate ca n-am prea mult spatiu, dar ma asteapta copiii, pe curind

Îmi plac comentariile tale care, ca și poeziile, comunică ceva esențial, mereu în fugă, cu ștreangul de gât, sub o anumită presiune ( copiii, “viața”, etc) care obligă la autenticitate și fragmentarism.

te rog , tu care ai putea sa imi scrii si descrii notiunea de autenticitate, poti sa mi-o trimiti pe mail, ca altceva de comunicat n-am ...pina si postasul ne-a uitat....as dori sa stiu ce inseamna autentic, eu zic ca stiu, dar ma impiedic de o intelegere diversa in viata de zi cu zi, si acum te-am citit , si imi permit sa te rog sa-mi dai o mina de ajutor...omogenitatea rindurilor tale ma impresioneaza, ca si la peia sau virgil diaconu, la poete e mai greu, oare de ce? la cele din chisinau se mai gasesc de-a dreptul \"integre si originale\", dar la marile orase europene se poarta o lit. sparta, parerea mea

1) Într-un sens foarte larg, raportează-te, prin opoziție, la neautentic.
2) În ceea ce te privește, mă refeream la literatura « autenticitătii » ( « dosarul » existențial, fragmentarismul, sau, cum bine zici, « literatura spartă », neomogenă în structura de suprafață).
3) Am reținut sintagma « până și poștașul ne-a uitat » ; e un vers bun, puternic, foarte…autentic (autenticitate involuntară !).