Jurnal
și totul miroase a ceară
1 min lectură·
Mediu
pas cu pas
de la o vorbă la alta
se apleacă balanța
de la o clipă la alta
durerea isi stoarce
nerabdarea
ochiul din stinga
crapa in alb
un cântar ca acela din piața copilăriei
în care pepenii își frângeau gâtul
îsi face de cap si balanta se-nroseste de furie
o mama in ecou infometata de dor
in nopti cind pozele dorm sopteste
drămuiește-ți mișcarea
cuvinte ce se preling printre
perdele unei credinte ciuruite de vreme
bolboroseli
cântărind nesuflarea
în nopțile săturate de negru
de la o întrebare la alta se îngălbenesc
foile dictando și ultima scrisoare
rămane nescrisa
drămuiește-ți respirația
cineva va veni îti va lua din mână
cântarul
pas cu pas te vei duce
înapoi cu mâinile goale
ascultând șoaptele ce te ajung
dinspre poartă
bate în ușă
clopatarul
ascuns în lemnul din vis
își numără măruntul strâns în batistă
și totul miroase a ceară
0115.345
0

Sunt cateva versuri mult prea explicite care, dupa parerea mea de nespecialist, coboara in derizoriu poemul si nu-l avantajaza nici din punct de vedere tehnic. As prefera sa fie inlocuite de metafore sau de versuri cu sens echivoc.
As renunta la transpiratie, cu riscul de a mai transpira putin si a gasi o forma si mai inspirata a primei strofe.
Tot la metoda transpiratiei as recurge si pentru a scoate versul al 3-lea si al 4-lea din cea de-a doua strofa, pentru ca rascumpararea vietii si barna din ochi.
Mai departe, sper ca nu te-ai suparat pe mine, pentru ca la prima vizita am intrat cu o parerea critica.
Cu ganduri bune!