Tic-tac
am ramas tic-tac
minut tic-tac dupa minut tic tac
murmurand tic-tac printre lacrimi tic-tac
caci Universul tic-tac din Dumnezeul tic-tac
mi-a transmis tic-tac prin mesaje tic-tac
REGINA NOPÞII
Elevată și-ngâmfată și de noi toți absorbită
Trece mireasma ei pe niște străzi obișnuite.
Care mai de care în drumul lor
Se oferă să-și arunce haina spre a-i fi
Un val de aer cald, venit din orient
Îmi sărută trupul gol peste care
Stă pe gânduri un imens colos
El îmbracă parcă astăzi
Un Albastru Voroneț
Scumpele mele dihănii ce se nasc nu doar din
Dar ce văd, ce este la fereastră
Să fie pasărea care de mii de ani se ascunde în etern
când pe drum cercetătorii , vânătorii o aleargă prin păduri
de mici copii și rămâne în mister
cum fără
E doar un zmeu…
“Să te sărut nu pot nu pot nici să te-ating
în trap de armăsari pe dunele prea albe,
Zmeule în amurgul plajei ochii mi-i preling
în colivia-mi zbor spre căzătoare astre
De ce
Sunt....
Dați-mi să beau
\"Dați-ne drumul din pușcării!\"
Spuse corabia cârmuită de Bachus
Plutim pe rânduri scrise
Și iubim cuvintele
În zare în ceață regii se
“Blestemat să fie, e-npotriva firii !”
Disperau toti zeii și titanii-n cer
aflați într-o bodegă în colțul nemuririi
beți de-atâta ură pentru-un fiu rebel
Puțin mai jos, jos sub ochii lor de
Dumnezeu n-a existat…
A existat numai un Univers frumos
La o margine de necunoscut
Unde stelele au lumini albe
Ca lacrimile unei pleoape nepătate
Și niște trupuri ca niște proiecții
pe tine fată de împărat
te-am văzut ieri în stație la autobuz
și în acel moment am simțit cum timpul stă în loc
numai pentru noi doi și cum chipul tău
atât de catifelat păstrează cu
Un apus de soare atat imi vine acum in minte, si faptul ca erau la un moment dat niste copii sus pe un munte si se jucau de-a viata reala cu tot felul de cuvinte si declaratii mai ceva ca la politie.
Plouă și e momentul perfect să merg pe-afară, gâfâind și scoțând aburi pe nas și pe gură, în timp ce toată lumea mă privește cum sunt în stare să duc în spinare un tricou cu mânecă scurtă chiar pe
Există viață după moarte?
Mi s-a întunecat privirea și în curând nu o să mai văd
Iar tot trupul meu se zbate într-o lume a mea nemaivăzută
Doare, dar zâmbesc,
toți oamenii care trec pe lângă
Idealuri mărginite se izbesc în valuri într-o ceașca de cafea
Cu o greață siropoasă și un gust lasciv de miere
Izbutesc să iasă-n aburi
Simple arome dezbrăcate ca un dans pervers
Mi-e toamnă și simt cum ușor, ușor
Bucăți de viață se scutură-n vânt
Afară e soare și s-a topit asfaltul
iar noaptea câinii latră
când trec în șatră
gunoierii
se prelinge în jurul meu universul
o culoare din tub se prelige și cade
și văd păsările cum se preling
și în zborul lor nătâng nu par de plumb , ci se preling
culorile din tuburi se
Noi, azi, pistolul mitralieră
s-a cam îmbolnăvit și a intrat în concediu medical
Oamenii de fericire,
au dat drumul la soare să iasă pe cer,
au strâns norii,
au măturat
Ieșirea din labirint
Tot ce mi-a părut un drum
Am aflat că-i doar o poartă
Și m-am prins nebun în jocul lui
Iar el m-a împuns întai în coastă
…………………………………………………………
Acum merg haotic
Motto: Ar putea fi dat din ceruri ca Cel Necuprins
Coborând în omul simplu să stea liber, nu respins?!
De unde Tronurile stau chiar pe razele Luminii
Iar pe Tronuri așezați în splendoare
VISUL UNEI NOPÞI DE VARÃ
Așa, atinge-mă și rupe-mi visul
ce în noapte și în zi se-ntinde
și pe care de ani de zile poetu-l tot descrie cum
Floarea albastră îl înfășoară în
Mă trezesc în toiul umbrei, hăituit de-același vis
Ce făcutu-m-a într-o seară să tot cad înspre abis...
Și mă simt cuprins de umbră, strâns legat și când respir
Și-orice fac, mă zbat, nu-mi