toma razvan gabriel

Tic-tac am ramas tic-tac minut tic-tac dupa minut tic tac murmurand tic-tac printre lacrimi tic-tac caci Universul tic-tac din Dumnezeul tic-tac mi-a transmis tic-tac prin mesaje tic-tac

Fuge ...

Scoici nasc pe ață veștede promisiuni lăsate-n ceață

REGINA NOPÞII Elevată și-ngâmfată și de noi toți absorbită Trece mireasma ei pe niște străzi obișnuite. Care mai de care în drumul lor Se oferă să-și arunce haina spre a-i fi

Prolog Doar fațadele-nvechite Scrijelite-n timp de doruri Găzduiesc ș-acum amoruri Sub cupole plictisite

Un val de aer cald, venit din orient Îmi sărută trupul gol peste care Stă pe gânduri un imens colos El îmbracă parcă astăzi Un Albastru Voroneț Scumpele mele dihănii ce se nasc nu doar din

E doar un zmeu… “Să te sărut nu pot nu pot nici să te-ating în trap de armăsari pe dunele prea albe, Zmeule în amurgul plajei ochii mi-i preling în colivia-mi zbor spre căzătoare astre De ce

Sunt.... Dați-mi să beau \"Dați-ne drumul din pușcării!\" Spuse corabia cârmuită de Bachus Plutim pe rânduri scrise Și iubim cuvintele În zare în ceață regii se

“Blestemat să fie, e-npotriva firii !” Disperau toti zeii și titanii-n cer aflați într-o bodegă în colțul nemuririi beți de-atâta ură pentru-un fiu rebel Puțin mai jos, jos sub ochii lor de

Dumnezeu n-a existat… A existat numai un Univers frumos La o margine de necunoscut Unde stelele au lumini albe Ca lacrimile unei pleoape nepătate Și niște trupuri ca niște proiecții

pe tine fată de împărat te-am văzut ieri în stație la autobuz și în acel moment am simțit cum timpul stă în loc numai pentru noi doi și cum chipul tău atât de catifelat păstrează cu

Un apus de soare atat imi vine acum in minte, si faptul ca erau la un moment dat niste copii sus pe un munte si se jucau de-a viata reala cu tot felul de cuvinte si declaratii mai ceva ca la politie.

Plouă și e momentul perfect să merg pe-afară, gâfâind și scoțând aburi pe nas și pe gură, în timp ce toată lumea mă privește cum sunt în stare să duc în spinare un tricou cu mânecă scurtă chiar pe

Există viață după moarte? Mi s-a întunecat privirea și în curând nu o să mai văd Iar tot trupul meu se zbate într-o lume a mea nemaivăzută Doare, dar zâmbesc, toți oamenii care trec pe lângă

Idealuri mărginite se izbesc în valuri într-o ceașca de cafea Cu o greață siropoasă și un gust lasciv de miere Izbutesc să iasă-n aburi Simple arome dezbrăcate ca un dans pervers

Mi-e toamnă și simt cum ușor, ușor Bucăți de viață se scutură-n vânt Afară e soare și s-a topit asfaltul iar noaptea câinii latră când trec în șatră gunoierii

se prelinge în jurul meu universul o culoare din tub se prelige și cade și văd păsările cum se preling și în zborul lor nătâng nu par de plumb , ci se preling culorile din tuburi se

Noi, azi, pistolul mitralieră s-a cam îmbolnăvit și a intrat în concediu medical Oamenii de fericire, au dat drumul la soare să iasă pe cer, au strâns norii, au măturat

Ieșirea din labirint Tot ce mi-a părut un drum Am aflat că-i doar o poartă Și m-am prins nebun în jocul lui Iar el m-a împuns întai în coastă ………………………………………………………… Acum merg haotic

Motto: Ar putea fi dat din ceruri ca Cel Necuprins Coborând în omul simplu să stea liber, nu respins?! De unde Tronurile stau chiar pe razele Luminii Iar pe Tronuri așezați în splendoare

VISUL UNEI NOPÞI DE VARÃ Așa, atinge-mă și rupe-mi visul ce în noapte și în zi se-ntinde și pe care de ani de zile poetu-l tot descrie cum Floarea albastră îl înfășoară în

Mă trezesc în toiul umbrei, hăituit de-același vis Ce făcutu-m-a într-o seară să tot cad înspre abis... Și mă simt cuprins de umbră, strâns legat și când respir Și-orice fac, mă zbat, nu-mi

Poveste în doi Așteptând cu durere un timp îndelungat deschide ochii și vede că are multă treabă Se apucă cu mâinile de cap