toma razvan gabriel

Mă trezesc în toiul umbrei, hăituit de-același vis Ce făcutu-m-a într-o seară să tot cad înspre abis... Și mă simt cuprins de umbră, strâns legat și când respir Și-orice fac, mă zbat, nu-mi

Motto: Ar putea fi dat din ceruri ca Cel Necuprins Coborând în omul simplu să stea liber, nu respins?! De unde Tronurile stau chiar pe razele Luminii Iar pe Tronuri așezați în splendoare

Ieșirea din labirint Tot ce mi-a părut un drum Am aflat că-i doar o poartă Și m-am prins nebun în jocul lui Iar el m-a împuns întai în coastă ………………………………………………………… Acum merg haotic

Coborârea în Infern La-nceput a fost cuvântul… Și se tot vorbea pe-afară cum c-ar exista viață după moarte… Pe cuvânt c-am pus la-ndoială moartea! Mi-au trebuit un chibrit, o lumânare, Un

Dumnezeu n-a existat… A existat numai un Univers frumos La o margine de necunoscut Unde stelele au lumini albe Ca lacrimile unei pleoape nepătate Și niște trupuri ca niște proiecții

Tic-tac am ramas tic-tac minut tic-tac dupa minut tic tac murmurand tic-tac printre lacrimi tic-tac caci Universul tic-tac din Dumnezeul tic-tac mi-a transmis tic-tac prin mesaje tic-tac

E doar un zmeu… “Să te sărut nu pot nu pot nici să te-ating în trap de armăsari pe dunele prea albe, Zmeule în amurgul plajei ochii mi-i preling în colivia-mi zbor spre căzătoare astre De ce

“Blestemat să fie, e-npotriva firii !” Disperau toti zeii și titanii-n cer aflați într-o bodegă în colțul nemuririi beți de-atâta ură pentru-un fiu rebel Puțin mai jos, jos sub ochii lor de

Bătrâna îi pieptăna părul fetiței “Te-ai jucat destul copilă e timpul să crești Îți desfac părul sau îl las în codițe?” Copila zâmbea privind inocent În mână ținea un cal fermecat Îl

Iubito, azi am mers în bucătărie și am încercat să gătesc Am luat o cratiță mare în care am băgat un jurnal pe care l-am dat prin răzătoare ca să poți să guști din cuvintele mari și alt-dat

Există viață după moarte? Mi s-a întunecat privirea și în curând nu o să mai văd Iar tot trupul meu se zbate într-o lume a mea nemaivăzută Doare, dar zâmbesc, toți oamenii care trec pe lângă

Un val de aer cald, venit din orient Îmi sărută trupul gol peste care Stă pe gânduri un imens colos El îmbracă parcă astăzi Un Albastru Voroneț Scumpele mele dihănii ce se nasc nu doar din

Idealuri mărginite se izbesc în valuri într-o ceașca de cafea Cu o greață siropoasă și un gust lasciv de miere Izbutesc să iasă-n aburi Simple arome dezbrăcate ca un dans pervers

se prelinge în jurul meu universul o culoare din tub se prelige și cade și văd păsările cum se preling și în zborul lor nătâng nu par de plumb , ci se preling culorile din tuburi se

Madona În mijlocul serii se aude de-afară Sub razele lunii străjuiește încet O umbră de fată, o urmă, o floare, O voce suavă ce iese din apă E oare luceafărul oglindindu-se în lac? Oare e

Noi, azi, pistolul mitralieră s-a cam îmbolnăvit și a intrat în concediu medical Oamenii de fericire, au dat drumul la soare să iasă pe cer, au strâns norii, au măturat

Fuge ...

Un apus de soare atat imi vine acum in minte, si faptul ca erau la un moment dat niste copii sus pe un munte si se jucau de-a viata reala cu tot felul de cuvinte si declaratii mai ceva ca la politie.

Te-ai născut într-o primăvară În luna lui marte La biserică băteau clopotele ca la orice sfârșit Babe adunate stăteau toate grămadă și citeau Un îndemn pe un zid

am vrut sa pictez si am putut am pictat cerul instelat si cosmosul si universul din care m-am creat si pamantul si omul dar mai ales am pictat femeia am pictat-o din miscare asa ca nu se vede

Doritor de mai mult își renegă virtutea dobândită prin excesul de băutură și droguri fine simple slute și ușoare pe care le-a cumpărat la jumătate de preț de la un magazin din apropierea palatului

pe tine fată de împărat te-am văzut ieri în stație la autobuz și în acel moment am simțit cum timpul stă în loc numai pentru noi doi și cum chipul tău atât de catifelat păstrează cu

Eram în lift într-o dimineață și te-am auzit plângând m-am întristat că o fată așa de frumoasă ca tine plânge, nu meriți asta ți-am zis atunci te-ai apropiat de ușa liftului și l-ai îmbrățișat

În dimineți, din gene mângâieri pe buze înțepat până și-adâncul suflet de colții fiarei din argint, Clopotul din miez de noapte cu surâs pe obrăjori și-în bărbiță, plimbă colorate gemete De