Poezie
ascuns in ghiocei
2 min lectură·
Mediu
Te-ai născut într-o primăvară
În luna lui marte
La biserică băteau clopotele ca la orice sfârșit
Babe adunate stăteau toate grămadă și citeau
Un îndemn pe un zid
Zăpada se topise se topise și strada
Și mașinile circulau aglomerate în șir
În spate în parc ascunși în boscheți
Un tânăr și o doamnă se iubeau pentru bani
Se iubeau în mocirlă și în noroaie
În mucuri de țigare fumate deja
El era tânăr ca odinioară iar ea, era ea
Dragostea lor cuprinse tot parcul
Spunea cineva de undeva din mansardă
Gabori cu acte forfoteau prin mansardă
Și desene de cretă cercetau pe pereți
A fost o vreme când ploua din senin
Cu cioburi fine, din globuri sfărâmate
Albe la fel sunt doar petale de crin
Din cioburi creșteau monștrii hidoși
Scoși din infern grași cu fulare la gât
lipiți de pământ în cafenele
pe tot felu de ulițe precum dorobanți
erau oameni de gheață ce se topeau instinctiv
când priveau printre nori doar cerul senin
eu te-am văzut, te știu foarte bine
și n-o să uit felul cum m-ai privit
cum să mă săruți te-ai aplecat peste mine
ținându-l de mână stângă pe al tău fost iubit
și de atunci mă tot urc de la tine mereu
în zbor întâlnesc raze și pene
cu petale din florile dalbe de crini
mă mângâie norii de puf peste gene
tu rămâi, rămâi dansând printre flori
cu florile-n mână completă și vie
în mâna dreaptă cu un ghiocel
în cealaltă mână o floare cu spini
002668
0