Focul lui Phoenix
Mă trezesc în toiul umbrei, hăituit de-același vis Ce făcutu-m-a într-o seară să tot cad înspre abis... Și mă simt cuprins de umbră, strâns legat și când respir Și-orice fac, mă zbat, nu-mi
Un poem despre Ioan
Motto: Ar putea fi dat din ceruri ca Cel Necuprins Coborând în omul simplu să stea liber, nu respins?! De unde Tronurile stau chiar pe razele Luminii Iar pe Tronuri așezați în splendoare
Ieșirea din labirint
Ieșirea din labirint Tot ce mi-a părut un drum Am aflat că-i doar o poartă Și m-am prins nebun în jocul lui Iar el m-a împuns întai în coastă ………………………………………………………… Acum merg haotic
Coborârea în Infern
Coborârea în Infern La-nceput a fost cuvântul… Și se tot vorbea pe-afară cum c-ar exista viață după moarte… Pe cuvânt c-am pus la-ndoială moartea! Mi-au trebuit un chibrit, o lumânare, Un
Trebuiau să poarte un nume....
Dumnezeu n-a existat… A existat numai un Univers frumos La o margine de necunoscut Unde stelele au lumini albe Ca lacrimile unei pleoape nepătate Și niște trupuri ca niște proiecții
Tic-tac
Tic-tac am ramas tic-tac minut tic-tac dupa minut tic tac murmurand tic-tac printre lacrimi tic-tac caci Universul tic-tac din Dumnezeul tic-tac mi-a transmis tic-tac prin mesaje tic-tac
E doar un zmeu...
E doar un zmeu… “Să te sărut nu pot nu pot nici să te-ating în trap de armăsari pe dunele prea albe, Zmeule în amurgul plajei ochii mi-i preling în colivia-mi zbor spre căzătoare astre De ce
Aceasta nu este Troia, aceasta este... este...
“Blestemat să fie, e-npotriva firii !” Disperau toti zeii și titanii-n cer aflați într-o bodegă în colțul nemuririi beți de-atâta ură pentru-un fiu rebel Puțin mai jos, jos sub ochii lor de
Amurgul
Bătrâna îi pieptăna părul fetiței “Te-ai jucat destul copilă e timpul să crești Îți desfac părul sau îl las în codițe?” Copila zâmbea privind inocent În mână ținea un cal fermecat Îl
Cireașa de pe tort
Iubito, azi am mers în bucătărie și am încercat să gătesc Am luat o cratiță mare în care am băgat un jurnal pe care l-am dat prin răzătoare ca să poți să guști din cuvintele mari și alt-dat
Există viață după moarte?
Există viață după moarte? Mi s-a întunecat privirea și în curând nu o să mai văd Iar tot trupul meu se zbate într-o lume a mea nemaivăzută Doare, dar zâmbesc, toți oamenii care trec pe lângă
Eminescu , gen...
Un val de aer cald, venit din orient Îmi sărută trupul gol peste care Stă pe gânduri un imens colos El îmbracă parcă astăzi Un Albastru Voroneț Scumpele mele dihănii ce se nasc nu doar din
Sfârșitul lumii vizionat dintr-n șezlong undeva pe un balcon
Idealuri mărginite se izbesc în valuri într-o ceașca de cafea Cu o greață siropoasă și un gust lasciv de miere Izbutesc să iasă-n aburi Simple arome dezbrăcate ca un dans pervers
20:12
se prelinge în jurul meu universul o culoare din tub se prelige și cade și văd păsările cum se preling și în zborul lor nătâng nu par de plumb , ci se preling culorile din tuburi se
madona
Madona În mijlocul serii se aude de-afară Sub razele lunii străjuiește încet O umbră de fată, o urmă, o floare, O voce suavă ce iese din apă E oare luceafărul oglindindu-se în lac? Oare e
Praful de pe ghete
Noi, azi, pistolul mitralieră s-a cam îmbolnăvit și a intrat în concediu medical Oamenii de fericire, au dat drumul la soare să iasă pe cer, au strâns norii, au măturat
ascuns in ghiocei
Te-ai născut într-o primăvară În luna lui marte La biserică băteau clopotele ca la orice sfârșit Babe adunate stăteau toate grămadă și citeau Un îndemn pe un zid
pictorul
am vrut sa pictez si am putut am pictat cerul instelat si cosmosul si universul din care m-am creat si pamantul si omul dar mai ales am pictat femeia am pictat-o din miscare asa ca nu se vede
Prințul deșertăciunilor
Doritor de mai mult își renegă virtutea dobândită prin excesul de băutură și droguri fine simple slute și ușoare pe care le-a cumpărat la jumătate de preț de la un magazin din apropierea palatului
A fost odată ca-n povești…
pe tine fată de împărat te-am văzut ieri în stație la autobuz și în acel moment am simțit cum timpul stă în loc numai pentru noi doi și cum chipul tău atât de catifelat păstrează cu
Doar ideile sunt reale
În dimineți, din gene mângâieri pe buze înțepat până și-adâncul suflet de colții fiarei din argint, Clopotul din miez de noapte cu surâs pe obrăjori și-în bărbiță, plimbă colorate gemete De
Pe tocuri spre București
Un miros dulce de flori rămase-n vază Străjuiește dorul sincer pueril Ai călcat iarăși cu tocul elegantă-n ritmuri Și piei de catifea și suflete-n declin Dar chiar din el pornesc bărcuțele-n
cer
De de-asupra, acoperișuri vechi de tablă ruginite La patru metri dedesubt moloz și pietre și pământ ș-un întuneric…. “și atunci mă apropii de pietre și tac” Nu pot să vorbesc Nu pot să mă mișc
mult succes
te-nvăț să mori în ceasul serii albe ca frunza-n vânt
REGINA NOPÞII
REGINA NOPÞII Elevată și-ngâmfată și de noi toți absorbită Trece mireasma ei pe niște străzi obișnuite. Care mai de care în drumul lor Se oferă să-și arunce haina spre a-i fi
Sunt...
Sunt.... Dați-mi să beau \"Dați-ne drumul din pușcării!\" Spuse corabia cârmuită de Bachus Plutim pe rânduri scrise Și iubim cuvintele În zare în ceață regii se
Emotie
Închiși fluturii nu străpung bariera - catifeaua-i
Septembrie
Scoici nasc pe ață veștede promisiuni lăsate-n ceață
IZVOUL NOPÞII
Prolog Doar fațadele-nvechite Scrijelite-n timp de doruri Găzduiesc ș-acum amoruri Sub cupole plictisite
Visul unei nopți de vară
VISUL UNEI NOPÞI DE VARÃ Așa, atinge-mă și rupe-mi visul ce în noapte și în zi se-ntinde și pe care de ani de zile poetu-l tot descrie cum Floarea albastră îl înfășoară în
În van...
Dar ce văd, ce este la fereastră Să fie pasărea care de mii de ani se ascunde în etern când pe drum cercetătorii , vânătorii o aleargă prin păduri de mici copii și rămâne în mister cum fără
Consecință
Învins rănit din luptă se scutură martirul Sângele ce-i curge-i înnobilează fapta Pe aceleași străzi obscure sinistre și lugubre În lesă-și plimbă câinele, reîntoarsă , doamna...
Coasta
Coasta m-am pipăit în dimineța asta și am vazut ca îmi ies coastele afară am început să le număr și mi-au
28-05-2009 00:28
Mi-e toamnă și simt cum ușor, ușor Bucăți de viață se scutură-n vânt Afară e soare și s-a topit asfaltul iar noaptea câinii latră când trec în șatră gunoierii
confuz
Primul vers Al doilea vers Al treillea vers Si nu stiu ce sa-I spuna atunci sau ce sa faca Se simtea ca o barca aflata in deriva pe o mare ocean sau oricare alta apa Trasa de
Perspectiva
Perspectiva Se asează pe fotoliu și se mângâie pe burtă și parcă simte ce agitație este în interior . mai bea o gură de cola și iar îsi mângâie burta admirativ .
