Poezie

pictorul

2 min lectură·24 februarie 2010

Mediu

am vrut sa pictez si am putut

am pictat cerul instelat si cosmosul si universul din care m-am creat

si pamantul si omul dar mai ales

am pictat femeia

am pictat-o din miscare asa ca

nu se vede prea bine

pare ca o fantasma ca o naluca

am pictat-o in toata splendoarea ei am pictat

tot ceea ce se putea picta

i-am pictat lui adam coasta lipsa din care a iesit ea

am pictat si mereu pictez

pictez umbrele faptele tuturor celor in care lucrez

mi-am pictat interiorul corpului meu

si a iesit o mazgaleala

(nu-mi place!)

Vreau ceva mai fumos asa ca ii pun lui adam oase

Ii pun vene si carne si il imbrac in piele

Am pictat si vantul si ideile in raze multicolore

Am pictat curcubeul ca as fi vrut sa distrug tabloul

Dar nu am putut sa pictez poezia

Am pictat o autostrada in forma de barca

Si am pictat si pietonul imbracat in alb

Cu fata in ceata si cuib de pasari pe cap

Din el se nasc si spre stele pornesc iape cu aripi in stoluri mari

Am pictat ouale pasarilor strivite pe cap si cojile oualor

De unde puii se nasc

Am pictat si o zi de vanatoare

Am pictat si vanatorul cu pusca si caciula si parul suvite

Si rochie si fite

Dar mai ales am pictat puiul din ou sacrificat

Spart in tigaie

Iar peste toate am pictat

curcubeul

As vrea sa distrug tabloul caci nu pot sa pictez

Poezia

002.643

toma razvan gabriel. “pictorul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/toma-razvan-gabriel/poezie/13930065/pictorul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.