Poezie
În van...
1 min lectură·
Mediu
Dar ce văd, ce este la fereastră
Să fie pasărea care de mii de ani se ascunde în etern
când pe drum cercetătorii , vânătorii o aleargă prin păduri
de mici copii și rămâne în mister
cum fără substanță reușește să s-arate
cum în sânge și în călimară
des își face cuib
și cum prin pântece de mamă se tot zbate
și s-agită ar vrea să iasă și să cânte dar rămâne nevăzută
Pasărea s-a așezat pe pervaz
Și asteaptă…și asteaptă…si… așteaptă!
Ciupește-mă de palmă !
zgârie-mă rău lasă-mi semene pe tot corpul
lasă-mi urme-n coaste tălpi și palmă
da-mi să beau din gândul tău
și apoi când vin necredincioșii toți buluc să le arăt
să le duc palmele să simtă locul unde m-ai ciupit
să pună degetul în coastă chiar pe rană și să creadă
O , rămâi , rămâi cu mine
altfel de ce ai venit , îți voi da să bei din mine
am chiar sânge bleu-marin
tresărind din somn copilul bombandind morocănos
fuge să-și îndeplinească visul
călca strâmb și se lovește și deschide geamu-n grabă
doar o vrabie se mai găsește restul este doar în van…
002779
0