Poezie
Sfârșitul lumii vizionat dintr-n șezlong undeva pe un balcon
3 min lectură·
Mediu
Idealuri mărginite se izbesc în valuri într-o ceașca de cafea
Cu o greață siropoasă și un gust lasciv de miere
Izbutesc să iasă-n aburi
Simple arome dezbrăcate ca un dans pervers de iele
Stau atent și mă dedic unui deliciu personal
Acel ochi de negură fluidă rotativă în ceașca mea
Îmi surprinde dimineața ochii tulburi, ochiul imoral
Dar casc bine ochii să-i înghită toată aromă cu sărutul de cafea
Și momentul cel mai strașnic dintr-o fastuasa slujbă
E atunci când calc pe gură, fiara puturoasă
Ce și ea de dimineață cască să-mi salute mie ceașca
Și pășesc pe gura fiarei cu-n tupeu instinctual
Ca și cum calc în picioare prea banal un balcon aflat la patru
din căminul conjugal, un balcon solid deschis,
din beton, turnat de proștii care se urcau pe schele
și nu știau că fiara are colții fostelor de mult zăbrele
dar eu stau comod, distrat la gândul că această fiară
nu se oprește din căscat și mai mișc ușor din ceașcă
să îi fac în ciudă fiarei și slujesc smerit aroma ce mă ține în picioare
și aș vrea să-o las în mine să mă ungă cu untdelemn
ea fiind însăși un ulei deshidratat parcă din ținutul sfânt
ce-i păstrat în racle sacre , adulat de pelerinii de oriunde
racla ei ( cea sfântă ) din metal sau tablă
e pictată cu așa un fel de frescă a picturilor murale
dar eu stau în gura fiarei relaxat și devotat
absorbind așa deliciu doar pe căile bucale
când afară plimbă baba un căruț mai vechi, ce-i drept
parcă ar purta în pântece destinul propriu , un eșec
și ar vrea să poarte-n pântece astfel de ceașca de cafea
iar de colț când se apropie (că să se păstreze mitul )
trece grabnic o mașină ce-o izbește fix pe babă chiar de zidul
blocului iar căruțul se răstoarnă pe mașină apoi pe ea
iar eu stau în gura fiarei relaxat și devotat
absorbind așa deliciu doar pe căile bucale
și privesc cu nonșalanță zidul cel impenetrabil acum pictat
cu așa un fel de frescă a picturilor murale
și mai știu eu sigur că mașina ar fi vrut în loc de frâne
să îi crească doar o ceașca de cafea
tot la colț niște personae experimentează-n grup
vise halucinogene și se înțeapă și îi doare dar nu mult că fug de trup…
și mai vine și copilul păgubit și îngrozit
că bunica lui inertă e îngropată într-un zid
și copilul ar fi vrut așa deliciu, nu o babă dar o ceașca de cafea
iar eu stau în gura fiarei relaxat și devotat
și-I mai fac în ciudă fiarei și mai beau un ultim strop
din așa o ceașcă goală…
mă reped și închid balconul intru în casă,
( un miros…) și privesc sicriul ceștii ca pe-un singur adapaost
002.642
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- toma razvan gabriel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 469
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 48
- Actualizat
Cum sa citezi
toma razvan gabriel. “Sfârșitul lumii vizionat dintr-n șezlong undeva pe un balcon.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/toma-razvan-gabriel/poezie/13945631/sfarsitul-lumii-vizionat-dintr-n-sezlong-undeva-pe-un-balconComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.