Teodor Dume
Verificat@teodor-dume
„Cel ce ocolește suferința moare încet pentru că nimeni și nimic nu poate înlocui atingerea (teodor dume)”
Teodor Dume,jurnalist, scriitor și poet român (n. 04 aprilie 1956, Luncasprie, Bihor): A urmat cursurile școlii generale din satul natal și Școala profesională "Înfrățirea" din Oradea. Este absolvent al Liceului "Înfrățirea" din Oradea, al Școlii Populare de Artă din Oradea (secția Regie-teatru, specialitatea Actorie) și al Academiei de Studii Social-Politice,…
un poem bun aici rostuit dintr-o suflare.
frumusețea și tăria cuvântului simplu primează. iată dovada
*gelozia e femeia în roșu
ea trece strada
printre omoplații tăi
se oprește între plămîni,
cu țigara aprinsă
îți taie răbdarea în două
o mușcă de buze
apoi îți dă înapoi cuțitul
eu n-o pot opri*
mă bucur că domnul dan herciu l-a recompensat cu o stea.
iată și una de suflet, de la mine.
felicitări!
cu sinceritate,
teodor dume,
Pe textul:
„Red" de Corina Gina Papouis
ele tot vin și pleacă chiar dacă spre nicăieri...
îmi place ceea ce văd aici. o rostuire atentă a simțămintelor.
*se surpă în mine un cântec.
semințele silabelor au început să doară.
voi pleca cu un geamantan de gânduri mărunte
uitate, în umbră.
îți las noaptea cu îngeri întreagă !*
mult succes!
cu sinceritate,
teodor dume,
Pe textul:
„Întâlnire în oglindă" de Elena Toma
îmi place aerul dintre limitele limbajului folosit.
*În lipsa mea,
S-au înfrunțit cățeii,
Iar târfele
Și-au schimbat podoabele din hârtie creponată,
În aur masiv.
Când m-am întors,
Era prea târziu
Ca să fi murit.*
ps\' îmi place și intrarea în poem, deosebită
aprecieri!
teodor dume,
Pe textul:
„Culpabil" de florian abel
deosebit textul tău,faci o deschidere individualizată apoi treci să debarasezi spre final, adică ultima strofă ,în care s-au adunat toate *lucrurile* de care nu mai ai nevoie. și evident, ce lucruri...
*sunt femeia în rochie de bal
mereu intru cu singurătatea la mine
și ies înainte de miezul nopții fără ea
o las în sală ca pe un pantof pierdut
știind că niciodată nu se va potrivi altcuiva*
te felicit pentru acuratețe, coerență,
și desfășurare liniară, fără aspirități.
cu sinceritate,
teodor dume,
Pe textul:
„eu sunt femeia aceasta" de Anca Zubascu
fiecare dintre noi are o taină
și se va rosti sau nu ăn spatele luminii ce arde o singură dată.
mulțumesc de oprire și semnul tău benefic.
același,
teodor dume,
Pe textul:
„Nod dublu" de Teodor Dume
partea dinspre final e ca un calmant pus în locul în care se bifurcă durerea. îmi place
*m-am uitat dacă nu mi-a rămas în căsuța de mail
o dedicație sau o adresă
până la altă întâlnire
duc mai departe toată muzica imprimată pe corp
ca o punte din sunete spre buze încă neatinse*
cu sinceritate,
teodor dume,
Pe textul:
„În absența ta" de marius nițov
mulțumesc pentru punctarea atent făcută. te mai aștept.
da, finalul s-a vrut să fie altfel...
anca,
da, ai remarcat bine. sigur este vorba despre *doi*
mulțumesc de trecere și semn.
cu sinceritate,
teodor dume,
Pe textul:
„poate într-o zi..." de Teodor Dume
mulțumesc de trecere, semn și apreciere. te mai aștept
același,
teodor dume,
Pe textul:
„poate într-o zi..." de Teodor Dume
da, ai dreptate când zici că ultimele strofe adună seva singurătății și-ar respira în mod individual.
eu doream prin acele stări de final să amplific efectul.
mulțumesc mult și mă bucur că faci o analiză atentă textelor mele. în acest mod mă ajuți
cu prietenie,
teodor dume,
Pe textul:
„singurătatea are ochi de caracatiță" de Teodor Dume
sunt bucuros să te văd în pagina mea, drept pentru care îți mulțumesc.
da, și eu sunt de aceeași părere cu tine. ori în cel mai rău caz aș putea face o disecție și atunci ultimele strofe ar fi un poem în sine, vorba lui doruleț.
cu sinceritate,
teodor dume,
Pe textul:
„singurătatea are ochi de caracatiță" de Teodor Dume
viața , ca formă supremă, privită prin ochiul caracatiței e un concept ales, nu întâmplător.
sunt bucuros de vizită
stimă și multă prietenie,
același,
teodor dume,
Pe textul:
„singurătatea are ochi de caracatiță" de Teodor Dume
îmi place rostuirea ta de aici. mânuiești bine cuvântul și respecți ordinea lucrurilor, moment în care individualizezi stările.
rețin pentru arhiva din gând
*ceasul bate mereu
doar ora stabilită
și atunci îmi îmbrac
singurătatea cu nerăbdare
ca pe o rochie vaporoasă*
felicitări!
cu sinceritate,
teodor dume,
Pe textul:
„boudoir" de Anca Zubascu
e un comentariu care-mi prilejuiește bucurie. sigur că ai dreptate ăn ceea ce privește limitarea poemului. posibil să separ partea aceea pentru că nu aș vrea să renunț la ea. am elaborat-o ca pe un fel de concluzie a stării desfășurate aici și mi-e foarte greu să renunț las ea.
mai văd
mulțumesc mult pentru părere și intervenție.
cu prietenie,
teodor dume,
Pe textul:
„singurătatea are ochi de caracatiță" de Teodor Dume
mă bucur să te am din nou printre prietenii mei care știu să intre în cuvânt și să se bucure de el asemenea gurii de aer de care avem nevoie cu toții.
da, pe Dumnezeu îl strigăm doar în liniște...
mulțumesc și te mai aștept
cu sinceritate,
teodor dume,
Pe textul:
„singurătatea are ochi de caracatiță" de Teodor Dume
mulțumesc pentru semn și pentru puținul pe care l-ai luat aproape de suflet.
te mai aștept
angela,
sinceră ca de obicei. îmi place remarca ta.
punctările pe care le faci mă ajută mult. ești binevenită orișicând.
mulțumiri din suflet!
cu prietenie,
teodor dume,
Pe textul:
„singurătatea are ochi de caracatiță" de Teodor Dume
apreciez sinceritatea trecerii tale pe aici. ești darnic.
mulțumesc mult de tot.
cu prietenie,
teodor dume,
Pe textul:
„singurătatea are ochi de caracatiță" de Teodor Dume
o particularizare perfectă.
îmi place
*noaptea îmi strîng genunchii în brațe
și le spun povești pînă adorm.*
toate cele bune!
același,
teodor dume,
Pe textul:
„viața de pe genunchi" de Liviu-Ioan Muresan
mulțumesc pentru trecere și semn.
da, atunci când gândurile sapă în carne, trebuie să ne rânduim lucrurile...
multă stimă,
teodor dume,
Pe textul:
„Gândurile îmi împart trupul în straturi" de Teodor Dume
prin acest text se umblă desculț și pe vârfuri. nu avem dreptul să tulburăm liniștea din zi și nici dialogul surd dintre tată și fiu.
sunt sigur că de acolo de sus privește, acum, de Rusalii
cu sinceritate,
teodor dume,
Pe textul:
„Rescriu ce mi-a fost scris (IV)" de Vali Nițu
e un poem bun aici, prietene.
îmi place acest discurs fără cusur. mergi bine și în linie dreaptă
*unde ești
acum
când toți lupii din mine
te caută urlând
nici în urma șarpelui
nici în cuibul păsării din lună
nici măcar printre
răgăliile lacrimei
ce ascunzătoare vei fi găsit
în universul acesta
*
între noi nesfârșit
coridorul stepelor
cum îl vom străbate*
cu prietenie,
teodor dume,
Pe textul:
„unde ești..." de Murza Narcis Ioel
